Este Crăciunul...Nașterea Domnului și Dumnezeului nostru Isus Hristos sărbătoarea minunată a copiilor, ocazie fericită a evaluării și a redescoperirii copiilor ce am fost și ce n-am încetat să fim în adâncul ființelor noastre.E momentul acela magic când te bucuri de tot fără să te gândești la diferende, sărbătoarea bucuriei începutului de drum când generozitatea,speranța și entuziasmul îți dau aripi ridicându-te deasupra compromisului și conveniențelor. Păcat că unii se simt atât de bine în pielea lor de adulți orgolioși,încât preferă să ignore spiritul candid al acestei sărbători.Chiar le face plăcere să-și etaleze "experiența" firelor de păr alb,a ceea ce cred ei că ar trebui să fie suficient pentru a fi respectați.Nu...Nu anii acumulați ne fac mai buni ,mai destepți ori mai superiori copiilor ci felul în care reușim să rămânem copii, felul în care ne trăim viețile cât mai aproape de inocență și puritate.Orgoliul e cel ce l-a făcut pe Lucifer să piardă dragostea lui Dumnezeu și Împărăția cerurilor, orgoliul este cel ce ne împiedică să ne iubim și să iertăm ,uneori ducând cu noi această boală urâtă dincolo de moarte.Cum ne închipuim că putem intra în lumea iubirii încărcați de ură?Cum credem că v-a privii Stăpânul luminii întunericul sufletelor noastre?Cine ar trebuii să ne respecte răutatea?Iertați-mă dacă prefer să greșesc iubind decât să mor urând,iertați-mă dacă nu vreau să mă "maturizez"ca ceilalți, iertați-mă dacă visând și bucurându-mă uit că au trecut 39 de ani peste trupul meu...Cum spunea Cioran ,doar oamenii mediocri reușesc să trăiască normal și mai exact adaug eu după regulile nescrise ale lumii.Să reușești performanța de a trăi moderat suferințele sau bucuriile propriei tale existențe presupune să ai o doză de a nu vrea să știi decât ceea ce e strict legat tine însuți.