Dimineață!
Mă trezesc
...
din mine ies mii de cadavre
într-un șir se alinează
către lumină pornesc.
Se îngrămădesc,
împiedicându-se.
Când trec dincolo de geam
trupurile li-se scurg
precum nisipul spulberat de vânt.
Lumina ne face din ce în ce mai transparenți.
Doar un cadavru a mai rămas,
și stă ascuns.
În ochi mi-a ascuns amintiri
și trece dintr-o retină în alta,
rulând un film de nevăzut.