Imi cobor lucirea spre un început de viață, atingând-o cu o desăvârșită împlinire,pentru o clipa îmi doresc nu mai mult decât o fărămitură de netăgăduință.E tot ce îmi reușește a trăii sufletu-mi ,atunci curioasă mi-am zis să mă urc în corabia adevărului,astfel am văzut cum oamenii sunt robii minciunii.A căror cap se lovea de obicei de aștrii încurajator de strălucitori,ce purtau în lumina lor colorată o diră de adevăr.Începusem să trăiesc o răstălmăcire profundă,ce-mi formula gândirea asupra tot ce încerca să-mi afle spiritu-mi.Încercând doar numai pentru câteva momente să-mi las mintea să plutească pe năprasnicile valuri ale existenței.O stea începuse a-mi da din genele-i mari si de un albastru înfiorător de ațipător,începuse să-mi zâmbească cu o blândețe înflăcărat de dulce,îmi arăta o pildă bună pentru a-mi atinge culmile de a visa cu ochii deschiși spre un răsărit, pentru micul meu jurnal de întrebări ,ce-mi frecventau zilnic memoria,a cărei puteri nu mai avea foarte destule pentru a încerca a răspunde la oricare dintre ele.Simplul fapt că doar pot să-mi imaginez o taină ce o port mereu cu mine într-o existență de care mă lovesc adesea.Simt o afectare prea dură pentru a mai lăsa răspunsul să mai aștepte,vreau să știu ce pot zice din razele mele blu care își picură roua proaspăt adunată,pe ochii mei ce caută un pic de dulceață îngerească pentru a le da puterea de a se deschide pentru a se contracta în reflectoarele vieții.O inumanitate locuită de mirificacitați nedescoperite.
Un oracol începe a-mi întreba creerul...diferite alte chestionări create pe parcursul curiozităților de care sunt adulmecată,acele care duc oamenii să meargă prin traiul lor de zi cu zi cu ochii deschiși la figurat,lăsând numai o formă să parcurgă acest loc pătruns numai de cei care sunt măsurați de un interes oarecare de al cutreera.
Când am încercat să-mi ridic zâmbetul pe un covor de petale aurii...Am fost trimisă în acele momente către o lume unic de miraculoasă pentru un motiv de a-mi atinge apogeul care era însu-și o noua viață.Trăind o reverie fără de sfârșit,am constatat că însu-și visul meu avea un finiș care îmi dăduse un nou început...la fel de iluzionist dar care îl simțe-am cu ochii deschiși în plină absorbție de fericire îmbinată cu durere.
Era o zi de înfinit în gândurile mele când m-am trezit în zorii unei dimineți,când frunzele prive-au furișate pe sub geamuri,soarele de un roș aprins,își revarsă zâmbetul asupra-mi și a cărei frunte fierbea, lăsând o diră de febră asupra tuturor ființelor ce-și învârteau clipele în jurul lor și plini de confuzii nu își găseau rezultatele unor timpuri greu imaginabil trăite de înăsprirea zilelor lor.
Parcă începusem să aud tăcerea unui sursur de izvor ce îmi lăsă impresia unor vorbe tăcute,ceva deosebit de lumea trăită dinaintea nemuririi mele.Măști multicolore și zâmbărețe își întrebau singure nedumeririle despre un viitor apropiat de dur.Plânsul de suflet inocent,alarma toată omenirea ce-mi privea uimirea,cu care încercam să analizez ce este aceea bucată de surâs și cu bobițe umed licuricii.
Însu-mi începusem să las impresia unui mister,fiind o trăire într-un basm de adevar,ce-și duce apa cristalină revărsându-se pe malurile incolore ale vieții,care însă-și ea va rămâne o enigmă pentru omul care a avut înalta onoare de a o duce în spate.Având ca temelie Dragostea care permite construirea treptelor misterioase până la atingerea vieții care îâi zambește dornic de dulce de la facerea lumii încoace,va rămâne o nelămurire,ce poate fi lămurită de însă-și creatură însuflețită de D-zeu.Ce onoare mai mare poate avea o ființă decât aceea de a fi vie.Având o reflexie ce-ți află descrierea în spiritul fiecăruia ce dorește să descopere un miracol ,acel ascuns în atingerea vieții de la prima secundă când a prins cu inima existența sa!
În ziua în care am prins aripile vieții ,de-și trăiam un mister,îmi dore-am să ating o simțire dar care în subconștientul meu era deja spre calea contactării mele cu reala viață,care e de-a pururi căutată pentru o viață mai bună ,dar care este cea mai bună “viață”?Decât atunci când noi înșine o trăim ...cu ajutorul acordat de voința noastră!!!