Rămâi așa. Nu îți vinde iarba din păr și mirosul de romaniță. Trăiește cu vântul și cu marea cea verde de alge. Lasă-le să ți se prindă de mâini, să te înfășoare în mantia lor alunecoasă. Așa îți vei ține captivă copilăria în care te tolănești acum și vei râde cu gura până la urechi de prostia și micimea oamenilor din jurul tău. Pe seară să îți dai întâlnire cu vântul, pentru că nu l-ai mai văzut de mult timp și nu i-ai mai simțit mirosul de tei, care îți invada fantele creierului atunci când totul ți se părea mare. Erai copil, așa ești și acum, cu tot cu dorurile tale. Parcă nimic nu s-a schimbat, doar că dimineața îți aduci aminte că...tot ceea ce simți și oferi este dintr-un alt basm. Nu mai vrea nimeni basmele tale, floarea de la ureche și rânjetul tău de copil mare. Nu-i nimic! Păstrează-le pentru tine...