S-a apropiat. Ma privea cu ochii lui albastri stralucind ca doua diamante. Mi-a intins floarea pe care trebuia sa mi-o daruiasca mai tarziu, dar fiind surprins de vizita mea si avand in vedere ca atunci cand am intrat asculta Chopin si probabil visa, s-a gandit ca poate asa va scapa de sentimentul care-i invadase trupul... M-a atins iar cand i-am simtit caldura si-a retras tacticos mana. Se vedea ca tremura. Tacerea lui ma facea sa inteleg ca nu a mai fost niciodata cu o fata. Sau cel putin nu atat de aproape si nu atat de singur. M-am gandit ca poate l-as ajuta daca as zambi si i-as intinde mana.
-Imi oferi acest dans? spun eu uimita de vocea tremuranda pe care am infatisat-o. El nu-mi raspunde nimic, dar imi cuprinde mana cu multa tandrete, imi atinge usor coloana. Timiditatea atingerilor lui ma facea sa tremur, ma excita. Am inceput sa dansam, incet, sa ne rotim, sa plutim pe nori. Mi-am asezat capul pe umarul lui. El, cu inima in gat, tremurand in continuare m-a sarutat pe gat dupa care a rasuflat usurat. Ii puteam simti caldura din respiratie. Am simtit chiar si cand a inghitit in sec. Ne-am apropiat usor trupurile. Eram imbracata intr-o rochita subtire de matase iar el purta o camasa gri si o pereche de blugi. Apropierea noastra ne interzicea sa ne privim.Stiam ca atunci cand ne vom privi in ochi ne vom topi amandoi intr-un sarut lung si in altul si altul... Asa ca ne continuam dansul obraz langa obraz, arzand de dorinta. Totul a continuat pana cand o sabie ne-a taiat aceasta atingere care putea sa tina la nesfarsit, atingerea chipurilor noastre. Era o sabie fierbinte care m-a ars. Era lacrima lui. Mi-am dezlipit usor obrazul de al lui, fara sa il sperii. L-am privit cum mi-a zambit muscandu-si buza. Stiam ca aflase de plecarea mea. Probabil si asta a fost motivul melancoliei lui. Ne-am oprit dansul, ne-am indepartat usor unul de altul, dar stateam in continuare fata in fata, ne priveam in ochi, plangeam si ne marturiseam in tacere iubirea. I-am ridicat usor mana, i-am atins palma cu buzele, dupa care i-am imbratisat pumnul cu ambele mele maini, asa, sa se simta protejat si sa simta ca oriunde voi pleca, nu-l voi parasi niciodata. Intotdeauna, pumnul lui va fi intre palmele mele. S-a apropiat facand un pas mare, m-a imbratisat puternic, a suspinat si mi-a spus
-Iti multumesc ca esti a mea.
L-am privit intimidata de vorbele lui, buzele au inceput sa-mi tremure si mai tare asa ca m-am hotarat sa le hranesc cu un sarut. Mi-am apropiat chipul de al lui, buzele ni s-au unit, ii simteam varful nasului langa al meu si tot trupul arzand lipit de al meu. Am stat cateva secunde bune, dupa care m-a tras spre pat. Cu mainile lui timide mi-a atins usor sanii, mi-a ridicat rochia, dupa care am inceput eu incet sa-i desfac nasturii de la camasa. Totul s-a produs foarte incet ca si cum am fi consumat fiecare miscare cu tot trupul si sufletul nostru, am fi gustat fiecare gest din plin. Dupa ce totul se terminase, uzi de placere si sudoare, stateam inbratisati, tacuti si tristi.
-Tre' sa plec.
Ii spun in soapta fara sa-mi dau seama de cat rau ar putea face aceste vorbe. Se dezlipeste de mine, se duce in coltul patului, se incolaceste si incepe sa planga in hohote ca un copil care nu intelege de ce i-a dat mama sa o palma. Ma apropii de el, il sarut pe umar, ii ating pieptul si-l intreb:
-Vrei sa plec?
-Nu! Te rog nu pleca, nu pleca niciodata..
-Si ce vom face noi,doi copii,singuri in lumea asta nebuna?
-Nu stiu, nu conteaza! Macar vom fi impreuna...
Se intoarce, ma ia in brate si ma saruta la nesfarsit.Dupa care continua:
-Am sa fac tot ce-mi ceri. Am sa fac totul pentru tine. Te rog nu pleca.
Si n-am plecat... N-am mai plecat de langa acest baiat pe care nu l-am cunoscut niciodata.

A visa o poveste nu-ti face bine...