M-am trezit dimineață în ropotele picăturior de ploaie-n geam și-n țipetele copilului neînțărcat al vecinilor. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să o sun pe mama, să văd dacă-i e bine. Desigur, ca deobicei, discuția a durat o oră, timp în care a vorbit numai ea… Singurul om față de care mama își arată cu adevărat supărările, frustrările, gîndurile și sentimentele sunt eu. Într-un fel îmi place, înseamnă că realizeză că am talentul de a ști să ascult fără să judec și să condamn. Asta mi-aduce aminte de oamenii care, fără să-i cunosc pra bine, au avut curajul să-mi destănuie cele mai mari, mai îngrozitoare secrete ale lor. Oare fața mea inspiră atîta încredere? Ok, inspiră,dar nu le este teamă că aș putea face parte din categoria celor care sunt frumoși exterior și dezgustători în interior?

După ce am închis telefonul, mi-am verificat e-mailul. Mesaj de la Andrei, fostul meu iubit din Cluj. Relația noastră a durat trei ani de zile, asta pînă cînd m-a lăsat singură în ploaie pentru o oarecare animatoare la club, e adevărat mai înaltă și cu picioare mai lungi ca mine… După ce s-a despărțit de Picioare Lungi, a început să mă caute, să mă implore să fim iar împreună, ceea ce este IMPOSIBIL! Eu trădările nu le uit! Le iert, dar nu le uit! Imposibil, pentru că relația n-are nici un viitor atîta vreme cît există pe lumea asta picioare mai lungi ca ale mele…

Pe display-ul telefonul apare mailul de la Andrei. “Bună dimineața, Frumoaso! Primul gînd in the morning este la tine ! Ca întotdeauna de cînd ne-am cunoscut. Mă gîndesc la tine de dimineață pînă seara. Ce înseamnă asta mi se pare, în același timp, și foarte clar și foarte nebulos. Inefabilele din gîndul ăsta sunt greu de așternut pe hîrtie. Dar cred că ele, inefabilele, sunt similare cu ceea ce gîndești tu despre mine… Cît despre așa zisele lucruri clare, ele se concretizează cam așa – Eu sunt iubitor față de tine. Iubitor și îngrijorat să-ți fie bine. Iubitor și doritor de tine…”

Andrei este un tip extrem de inteligent si cu un simt al umorului spectaculos. Ne-am cunoscut la teatru. Cred că primul lucru care m-a atras la el, au fost ochii… Ochii mari,oblici și verzi. Apoi m-a atras faptul că avea barbă, avea figură de scriitor,de filozof… Apoi am descoperit umorul, inteligența și caracterul. Este un tip de un bun simț și de un charm ieșit din comun. De fiecare dată cînd mergeam la cumpărături intra în vorbă cu vînzătoarele, vînzătorii, după care trecea la negocieri: Iti cumpăr 3 mere, da’ la juma’ de preț! Se distra, nu c-ar fi ținut la bani. Obișnuiam să mergem în fiecare seară la teatru, la operă sau la concert. Andrei, mă trezea în fiecare dimineață cu o ceașcă de cafea adusă la pat. Mă mîngîia ușor pe cap, șoptind: Hai, iubi, bea puțină cafea. Trebuie să pleci la facultate. La care eu, somnoroasă: Azi n-am chef de facultate, am cursuri, nu seminarii… Andrei supărat: Îmbracă-te și du-te măi la facultate! În două minute să fii îmbrăcată! Și mă conformam si plecam…

Deși, per total, era minunat, Andrei era de o gelozie și o posesivitate împinse la extrem. Ajunsese să îmi controleze telefonul, mailurile, tot… Dacă mă machiam cînd ieșeam în oraș începea scandalul: Pentru cine te faci tu frumoasa? Îți stă oribil machiată! Etc, etc, etc…

Dacă ar fi să rezum în două cuvinte fosta relație cu el: Periculoasă și Pasională. După mine, a fost cea mai mișto relație pe care am avut-o vreodată!

Păcat c-au venit din urmă astea cu picioare lungi…