Silabele rostesc notele de inceput ale unui cintec stravechi
Cine se opreste sa il asculte va sti ca nimic nu este in zadar...

Petalele cad usor peste frunzele rasfirate pe covorul de paie asternut pe fineata

Stoluri de pasari emigreaza inspre miazanoapte

O noapte ca asta de mult nu a mai fost...

Intunericul ei lumineaza felinarele stinse pe marginea drumului innamolit de atita fericire

Miresme de flori improspateaza ciresile pirguite
Intr-un decor greu de imaginat si cu ochii inchisi

Versuri stravechi rasuna in cornul de pe deal
Purtat cu mindrie de un fecior de baci - dibaci

Ancore vechi inca mai ies la iveala prin mlastini uitate de lume

Printre pomi si livezi rasar codri verzi mareti ca brazii din munti

Albinele roiesc linga castelul de apa de la marginea satului

Un sat uitat de lume
un sat pe nume Horjani