Iti multumesc ca esti cu mine in umbra noptii fara de inteles, intr-o flacara vie care continua sa arda, desi gandurile ce se ridica asupra ei o asfixiaza cu neantinarea vremelnica - print-o odisee sublima a eternului haotic patrund visele maiestoase in astral, iar flacara vie infasurata intr-o forma atenuata de magie, prin represalii impartiale asupra sa, continua sa razbata spre infinitul eteric.

Tu dormi intr-un pat de clestar animat cu gandul, prin lumina ochilor tai deschisi trece o raza si desi dormi ochii iti stralucesc precum niste pietre pretioase care isi etaleaza podoabele intr-un mod unic si magic.

Te- ai intors la mine cand te-am chemat negresit in taina si am pasit spre lumina amandoi ca intr- o boare galactica ce ne cuprindea in spirit, atunci am visat ca mai esti aici, mi-ai spus: "si...

lumea va fi mereu la fel insa oamenii se schimba, desi arma noptii are un brat puternic care o tine ridicata in garda spre a pazi cunostintele stramosilor ca nu cumva vreun hot sa vina cand noi dormim si sa patrunda in visele noastre, sa ne soarba ideile cu paiul mintii si sa ne lase inima goala, noaptea ne pazeste caci luna vegheaza deasupra ei din spatele norilor si chiar daca nu o vedem este mereu acolo intr-o mare de cristal ce o face nevazuta pentru ochii care au uitat sa priveasca inauntrul sufletului."

-Am uitat sa-ti spun ca tu mi-ai deschis cufarul sperantei in voie si mi-ai dat voie sa visez. Acum traiesc din nou ca mai inainte intr-un templu onorific martial patruns de spatiu- in timp ce sarcedotii vegheaza spre porti un lugubru ilicit anionic ce ar putea sa se incovoaie si sa miste timpul. Aici, in interiorul templului, timpul sta in loc sau nu exista, aici vremea e aceeasi mereu, iar linistea ce se lasa vine dinspre strajile ce calmeaza spiritele in pace eterna.

-Cand cerul se deschide apele tulburi incep sa se limpezeasca si tu esti de acolo cu mine si ma privesti in neant crezand ca tu esti cel pierdut, dar drumul se vede altfel de sus.