Ne întâlnit în mijlocul dezamăgirilor și a sufletelor sfărâmate. Eu plâng povești de iubire incestuoasă și tu îți plângi logodnica păcătoasă. Ne unește întâmplarea plată a prezervativului din bucătărie. Vin roșu și spaghete picante ne dezvăluie amintirea primelor clipe, apoi hotărârea și dansul. E noapte de nuntă și mă dezbrac de vise stingheră străina din mine. Descopăr cămașa cea strâmtă și căruțul cu roți de argint mă face prizonieră.
&
Privesc spre tabloul ce staționează în nemișcare de minute succesive, mă întreb cum reușește și stârnită mă interesez despre el:
- Cine este spălăcitul ăla, care sprijină de-un ceas mașina?
- Nu-l știi? mă chestionează prietena mea. Este colegul nostru.
- De când?
- De vreo câteva săptămâni. Vrei să vă fac cunoștință?
- Da, de ce nu?
Ne privim, ne șoptim unul altuia numele și fiecare se întoarce spre propria viață fără să ne oprim asupra oglindirii celuilalt. Seara înainte de culcare revin suspendată asupra imaginii din tablou și analizez malițios tabloul. Blod, aproape chel, ochi albaștri, trup bine făcut arătându-și vag mușchii prin tesătura cămeșei, îmbrăcat la costum și cravată în căldura usturătoare a verii, broboade de sudoare scurse pe fruntea brăzdată de linii convexe. Un ciudat ce a stat nenumărate clipe sprijinind o mașină într-un showroom, fără să se clintească din gândurile sale... un ciudat spălăcit.... Și totuși câtă răbdare trebuie să ai pentru a sta așa înțepenit în neclintire. Interesant... apoi adorm scufundâdu-mă în coșmaruri ce încă mă urmăresc și după ani.
&
Este ziua de naștere a prietenei mele. Sărbătorim cu vin și râsete stridente ce vor să acopere disperarea din cuget. Singurătatea și tăcerea ce-mi învăluie trupul mă străpunge scurgându-mi toate resursele de fericire. Mă prefac că sunt veselă și nimeni nu încearcă să treacă dincolo de masca de pluș. Facem pentru a doua dată cunostință:
- Ovidiu, spune el simplu.
- Serafina, dar cred că ne cunoaștem, zic.
- Da, așa este, după care se lasă liniștea între noi. Pare o liniște stânjenitoare derulată cu greu înspre cuvinte ce nu vor să fie rostite. Îmi scormonesc cugetul în încercarea disperată de a face conversație. În cele din urmă renunț și mă afund în propriile gânduri.
Ne tot vedem și învățăm să conversăm, începem să descoperim că știm să vorbim și să auzim și altceva nu doar gândurile noastre. Ne leagă un fir invizibil și descoperim împreună veselia glumelor nevinovate și a jocurilor incitante.
Râzând îi spun:
- Să-mi dai numărul tău de telefon ....să te pot suna .... când sunt fierbinte, îi arunc ironic și zâmbind malițios. Îmi scrie numărul lui și adaugă:
- Să mă suni ne-apărat....și privindu-mă incitant adaugă... ca să te sting!
&
Mă chinuie liniștea din jurul meu, este sâmbătă și presupusul meu prieten îmi trage din nou clapa. Nici astăzi nu are timp de mine. Nu sufăr de dragul lui, nici măcar nu-mi place prea mult, dar nu suport să stau singură. Sunt doar nervoasă din cauza pustiului și a gândurilor străvechi ce mă bântuie. Dacă voi fi singură, iar voi rememora vechile răni ce par să nu se vindece niciodată: Daniel persistă în memoria sufletului meu împotriva voinței. Am senzația că numele lui s-a gravat pe peretele din spate a creierului și de câte ori întorc fața îmi apare în ochi. Nervoasă și neliniștită mă întreb ce aș putea face în această seara, mi se perindă prin privirea întoarsă pe dos, bărbat după bărbat, prieteni și prietene, cunoștințe diverse. Le resping pe toate pe rând. Apoi îmi amintesc: Ovidiu... ce ar fi să-l sun să-i spun că sunt fierbinte.... să-l rog mieros să mă stingă cu o bere deseară la terasă... stau pe gânduri întrebându-mă dacă să-l sun... cel mai rău lucru care s-ar putea întîmpla ar fi să mă refuze... sau să mă judece... oricum ar reacționa pot trece peste... dar s-ar putea să-i placă ideea și eu să scap de un sfârșit de săptămână ratat....în cele din urmă ridic receptorul și formez numărul. Aștept să răspundă dorindu-mi să închid sau să nu răspundă. Răspunde însă:
- Bună, sunt Serafina.
- Bună.
- Sunt fierbinte și vreau să mă stingi, spun râzând puțin forțat și sper să nu sesizeze acest lucru.
- Abia aștept. Când și unde?
- Astăzi la 19 la Terasă, îți convine?
- Ne vedem acolo. Pa.
- Pa.
Simt că plutesc, mă bucur dincolo de orice motiv. Sunt plină de energie și speranță, și mai ales răsuflu ușurată: am scăpat de o seară ratată. Merg la bere, apoi deseară voi avea la ce să mă gândesc, ce să analizez...poate chiar mă voi simți bine. Energizată și incitată de această întâlnire, mă afund în muncă, apoi mă pregătesc și plec spre terasă.
&
Mă surprinde vederea lui. Arată fenomenal și sexi, nu-mi amintesc să fi remarcat fundul obraznic ce se observă prin blugii mulați, nici mușchii de pe oase ce se dezvăluie tari și siguri de ei. Romanțioasa își scoate capul la suprafață și-mi șoptește: trandafir roșu, vezi? astă da bărbat!.... nu pot să nu fac o ironică remacă în gând, dar iau floare și zâmbesc duios. Ne descoperim în povești duioase din copilărie, prietenii trecute și speranțe viitoare, ne plimbăm pe străzi ce au mai răsunat și altă dată de pașii mei în noapte. Devin fascinată de contradicția tuturor bărbaților ce i-am cunoscut până acum. Mă conduce în prag de casă fără să-mi amenințe bunul simț și fără să aprindă beculețe de alarmă. Contrariată fiind, mă simt în siguranță cu acest străin ce începe a mă fascina prin povești și vesele glume. Mă sărută de despărțire și rămân a visa în noapte la posibilitatea împlinirii.
&
Încep a mă îndrăgosti de el. Mă încumet să sper că este altfel decât toți ceilalți. Din păcate am cunoscut prea mulți care m-au dezamăgit. Serafino, nu ai dreptul să judeci pe nimeni după concluziile tale majoritare. Fiecare om este unicat, fiecare este diferit... mi-e frică să sper, dar nu vreau să renunț la posibilitate.... cred că ar fi momentul să-l pun la încercare. Să vedem ... cum reacționează și ce face dacă este sedus.... o dată ce gândul a fost acceptat, încep să construiesc scena seducției: spațiul este luat cu chirie de la sora mea ce este plecată în concediu, Sub pretextul udării florilor și aerisiri apartamentului fac rost de câteva nopți departe de tatăl urmăritor, pregătesc mâncarea picantă și delicioasă, vin roșu, muzică romanțioasă și sentimentală, invitația... și fără efort, ca de la sine vine pas cu pas fiecare faptă a serii de seducție. Mâncăm, apoi dansăm, ne sărutăm, și ne îndreptăm spre patul iubirii carnale în ritmul dorinței trupești fără să intervină cuvinte sau gânduri de opreliști. Descopăr dimineața cu ochi senini, iar șirul de clipe ce așteaptă la rând sunt parcă lipsite de griji. Mă bucur de dragostea cărnii ce-și așteaptă mângâierea în lipsa rușinii, mă dezbrac de inhibiții și mă dăruiesc în noapte iubirii.
&
Nu pot să cred. Este absurd și imposibil. Si totuși sunt aproape sigură că aștept un copil. N-ar fi trebuit să fie posibil, era perioadă nefertilă...tocmai trecuseră de o zi musafirii nepoftiți... dar eu nu mănânc ciocolată, iar astăzi am devorat trei una dupa alta, iar luna aceasta musafirii îmi întârzie... mama lor de musafiri nu vin niciodată când trebuie....


&
Telefonul sună, iar in cele din urmă răspunde:
- Bună ziua, domnule doctor. Serafina sunt. Am făcut testul așa cum ați spus. A ieșit pozitiv.
- Ar trebui să vii la un control. Vrei să-ți fac programare?
- Da.... Dl. doctor ce șanse sunt să fie o eroare?
- 0,0001% ... Îmi pare rău, dar nu prea sunt șanse să fie o eroare.
- Când să vin? Mâine este bine?
- Da,la ora 18.La revedere.
- La revedere.
Închid telefonul și mă afund în gânduri și nesiguranță. Ce Dumnezeu fac acum? Cum să îi dau vestea cea mare? Ce hotărâre aș putea lua? Un copil.... eu în postură de mamă... nici nu-mi pot imagina acest rol... și dacă îmi aruncă în față să mă descurc, cum o să cresc singură un copil? Și tata? S-ar putea să mă omoare, sau poate scap cu viață, dar de aruncat în stradă .... asta-i sigur... aștept îngrămădită de sentimente contradictorii în colțul ascus al cugetului să se întoarcă din delegație. Încă , nu știu cum să-l anunț și habar n-am cum va reacționa, dar întrevăd hotarârea mea. O voce slabă din adâncuri îmi amintește că ar fi împotriva proprilor principii să fac avort. De când mă știu am considerat avortul o omucidere, și eu stau să mă întreb ce fac? Cu cât trece timpul pe lângă mine îmi apare din ce în ce mai clar că voi fi mamă. Nu vreau să trăiesc cu gândul că mi-am ucis copilul. Mă simt ușurată, cel puțin știu ce voi face în prima fază.
&
Cum dracu să-i spun? Ce parcă l-aș fi făcut singură... și el a participat... dacă?
- Aștept un copil, spun cu voce abia șoptită.
- Serafina, eu nu prea stau bine din punct de vedere material....și continuă să-mi vorbească de case și bani și cine mai știe ce că nu mai aud decât dezamăgirea și durerea din gânduri: ce vrea să spună? să fac avort? despre ce dracu vorbește? ce eu l-am întrebat de casă? Il întrerup și îi spun:
- - Eu nu pot face ce sugerezi tu, nu pot face avort.
- Dar... nu asta spuneam... nu vorbeam depre nici un avort, doar că ne va fi greu. Dacă vrei ne căsătorim.... Vrei?
Nu era chiar ceea ce speram, dar totuși era cea mai bună soluție. Aș plânge de durere, nu exista nici pic de romantism, nu tu declarații de iubire, pragmatism pur și simplu, dar clar mi-ar fi imposibil să-l cresc singură, iar el este dispus să-și asume responsabilitatea. Pregătirile de nuntă au decurs parcă după un plan prefabricat. L-am prezentat părinților, și el pe mine, m-a cerut de la tata, am hotărât ziua și am făcut nunta.
&
Vreau totul și l-am găsit în mine. Scriu poezii plictisită de zumzetul bârfelor ce-mi ajung în timpane.

M-am plictisit de toate merele roșii
și alte castane verzi,
vreau să culeg flori și avioane,
de pe tavanul casei mele.

Mâine mă voi îmbăta
cu miresme de soare,
iar stelele vor cădea
din văzduhul ochilor.

Glasuri de copii roz
se vor auzii din clipă în clipă
până într-o bună zi
când voi crește mare.
&
Îmi amintesc să-l iubesc. Datorie supremă împletită cu iertări și mângâieri. Prietenul, soțul meu mă atinge senzual pe clapele pierdute în fantome mute și universuri paralele, privește răbdător la păcate răscumpărate prin tăceri subînțelese. Îmi plătesc datoriile prin tăcere. Raza televizorului se prelinge pe trăsăturile lui. Îl privesc mâncând cireșe coapte în alte grădini și cerșind idei mă apropiu de universul ce mă apară de căderi în prăpăstii. Mă îndrumă spre certitudinea clipei prezente. Absorbit de acum îmi zâmbește și mă închide în noi.
&
Trăiesc prezentul conjugal plină de voluptatea certitudinii. Privirile se întâlnesc știind adevărul nostru. Fericirea străfulgeră cugetul mut al conștiinței păcătoase. Învelită în cuvintele rostirii tainice mă ascund de geamăna ce-mi vizitează patul conjunctural. Sunt condamnată la obtuză fericire și împărtășire. Conjugăm verbul iubirii la persoana a doua plural. Fantasmele trecute stau pitite sub perdea bântuidu-mă mut.
&
Astăzi mă asaltă neliniștea prevestirilor fără nume. Îmi doresc să fiu acasă. Mi-e frică. Mi-e frig. Vreau altceva. Îmi întâlnesc steluța ce-mi încălzește trupul conștiinței materne ce mă privește din mansardă mieunând tandru și jucându-se cu monstrul gâdilici. Pisoiul drăgăstos îmi vizitează harpa conștiinței și adorm împlinită în ploaia săruturilor ce abundă copilăria.
&
Plictis….clipe fără număr ce mă îneacă cu zumzet gros de muștar verde, molcome, vin și trec pe iureșul apelor străvezii. Dragostea supraviețuiește în patul matrimonial pe care-l împart cu un necunoscut. Plictis….mâine va fi o minunată zi plină doldora de evenimente nenotabile și nememorabile. Televizorul se va plimba spre magazinul din colțul străzii. Ieri a fost o zi spartă-n oglinda ce-mi dezvăluie viitorul, azi o zi oglindită-n ziua ce va veni. Stau și privesc în ciobul sufletului ca să găsesc fața de masă în carouri. Scriu poezii mestecând cuvintele pe care nu pot să le rostesc. Plictis. Lehamite.... ce vreau să spun? Nimic. Eu doar înșir cuvintele pe ață și le plimb cu mine în piață…
&
O noapte de iubire cu prezentul îmi întrerupe insomnia. Te apropi de mine în patul imens ce abia ne susține. Mă apropiu de tine și crengile mâinilor noastre se ating nemișcat. Mă atinge tăios, îl ating majetos. Lumina s-ascunde-n zadar, e noapte, întuneric și jar. Lumina mă-nvăluie-n sclipiri de scântei și cad la pământ încărcată de păcate vorbite de ei.
&
Mă sparg sub greutatea trecutului ce mă bântuie și mă recompun lipind cioburile oglinzii într-o altă ordine necunoscută mie. Îmi dezbat păcatele trecute într-un dialog nesfârșit și mut cu el. Ne certăm fără să auzim cum se sparg timpanele noastre de liniștea și noaptea ce mă învăluie. Este noapte și insomnia mă vizitează din nou. Stau cocoțată în spatele pernei și-ți povestesc durerile prezentului meu străin de tine. Distanța lumii nu-mi afectează sfatul. Îți aud glasul în adâncul conștiinței și tânjesc după o a altă zi de poveste. Te alung din nou revoltată de durere și vină.
&
Mă joc cu cuvinte și cu bărbați străini de viața mea. Mă-ndrăgostesc în fiecare zi de posibilitatea unei pasiuni ce-ar putea fi retrăită în clipa prezentă. Tânjesc uitat după ceva din uitare. Visarea voită este învinsă de dorul tainic al subconștientului învingător. Caut să-mi vindec rănile cunoscute și retrăiesc păcatele nopților depărtate de preacurvie. Rup și desfac logodne acceptând înfrângerea în fața celui slab și neștiutor, accept realitatea desfrâului trupesc ce-mi ascunde frustrarea și eșecurile dorurilor neîmplinite. Ani de încercări de joc mă apropie de ultima frustrare și cel mai evident eșec.
&
Cine sunt ? Sunt ființa aflată în devenirea propriei persoane. Sunt situată undeva între cer și pământ, între misterul și revelația identității mele. Aspir spre perfecțiunea vieții de apoi localizată între aici și acum. Îmi doresc să-mi ating fericirea cu mâna. Ziua de ieri este trecutul meu, astăzi este clipa efemeră care se descompune, iar mâine este speranța într-o lume împlinită în iubiri personificate. Secundele picură cu note umplând paharul de coniac al ființării mele. Trecând prin clipe mă îndrept spre idealul ființei ce se împlinește în atingerea celuilalt. Am un nume, un loc și o singura ființare. Numele meu este efemerul. Curvia feminității mă întâmpină în numele iubiri. Am șansa să mă căiesc și să devin altceva. Trec dincolo de starea prezentă a propriei sexualități și mă transform în om. Mă regăsesc într-un loc de peste tot și de nicăieri, oriunde sunt ei, eu sunt acasă. Mă apropii de inevitabil cu fiecare clipă, mă apropii de atingerea devenirii a ceea ce urmează să fiu.
&
O nouă schimbare de peisaj interior și devin întreagă. Mă împac cu mine și armonizându-ne devenim din nou una. Iluzia unicității și identității mă seduce. Mă scald în iureșul adevărului sacru și fericită de minciuni plutesc în sfere de certitudini și necesități fiziologice. Doar umbrele fantasmelor pierdute în subconștient îmi zâmbesc malițios în spatele ochilor închiși. Mă urmărește însă în noaptea insomniilor un gând nerostit.
&
Mă seduce iluzia unui nou joc de cuvinte. Privesc în ochii lui căutând ceva din trecut, și fără să știu de ce descopăr dezamagită lipsa. Trec mai departe rupându-mă, scindată între datorie și frustrare mută. Mă caut și-mi descopăr golul. Mă alin în brațe de copil neștiutor și în tăcerea iubirii conjugale. Tac fără să mint iubirea și descopăr uimită umbra.
&
Bărbații iubiți ai vieții mele sunt personificări a aceluiași el ce-mi bântuie insomniile păcătoase ale nopții. Descopăr periodic că-mi lipsește umbra pasiunii. O caut în frunze și o găsesc în cutii ascunse sub pat. Jucăria de astăzi se balansează în amintiri de copil inocent. Mirarea descoperirilor târzii mă asaltă în noapte și descopăr pasiunea pierdută. Astăzi îmi voi înfrunta trecutul și voi rupe ața înșirată de mărgele de bărbați ai prezentului. Mă voi întoarce să înfrunt fantoma pasiunii.