poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3901 .



Futile
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ingergri ]

2011-02-02  |     | 



Dacă psihiatria ar fi ceea ce pretinde că este, atunci orga ar trebui să fie principalul său instrument de lucru.

Pascal despre Montaigne: "Din toată cartea lui se vede că nu vrea decât să moară în lașitate și indolență".

Institutul de medicină Carol Davilla, București, noiembrie 2010: La seminarul cu tema "Dezinstituționalizarea în psihiatrie, ca resursă", doctorul Mircea Drăgan, de la Spitalul Municipal Ploiești a prezentat comunicarea cu tema "Dezorganizarea în sănătatea mintală prahoveană".

Condiția adulților în societate: niște gogoși cu brânză într-o baie cu ulei fierbinte. Iar cine nu mai simte arsura este pentru că a devenint o deplorabilă insuliță carbonizată, o bucată de funingine fără gust și consistență. O, cititor fățarnic, tu, semenul meu. Frate!

Adult = un adolescent înecat în voma propriilor vise...

Copile! Privește-ți adultul în ochi! Ceea ce deslușești acolo e singura fericire care te așteaptă!

Aide-mémoire: "Înainte de moartea prin înfometare, omului îi crește pe față un iepure alb" (Herta Muller, Leagănul Respirației)

Cum am trăit, cum am respirat în această lume? Exact așa cum respiră un plic strecurat pe sub ușă: un pic de întuneric, apoi din nou Lumina...

Acum, când îți scriu aceste rânduri, la malul mării, privind în larg ca la un perete de lemn, creierul meu este o bară de uraniu, șira spinării - sabia lungă a unui teuton... dar ce-ți spun eu, că doar știi și tu prea bine. Toate lucrurile astea au început să ruginească. Te-am iubit cu ochiul meu drept, cu voia și fără voia mea, iar tu, cu mâinile în șold, refuzi să vezi zâna pe care o văd eu. Mi-e milă.

Sărut mâna pentru viață!

Zbor cu aripi cubice. De sticlă.

Ștergețele.

În Evul Mediu țiganii obișnuiau să picure în ureche măgarilor leneși câțiva stropi de mercur. Dau un regat pentru un strop de mercur!

La 20 de ani lumină de Pământ există o planetă acoperită integral de ocean. Cu soare fix.

Publish or die. Dacă nu publici nu exiști. Dacă nu ești vizibil ești rizibil. Ca Dumnezeu!

O femeie cu adevărat liberă dpdv afectiv, emoțional, etc, este o femeie care știe cu adevărat să se masturbeze. Care se dedică cu toate energiile mentale și afective acestei Arte, care este de fapt Arta de a visa. Refuzând cu obstinație această adunătură de pârțuri umede care își spun "bărbați".

Eau de quvette

În cazul relației dintre președintele României și patronul Realitatea TV, expresia românească "Fute Vânt" capătă conotații nebănuite.

1. Scopul scrisului, al activității de "scriitor", este acela de a da viață.
2. Asta presupune, evident, devitalizarea celui care vrea să dea viață. (Pentru a da viață, treci inevitabil printr-un proces de devitalizare)
3. Astfel, cel care scrie are două opțiuni:
3.1. Se devitalizează total, cu scopul ultim de a face să pleznească inima cititorului său;
3.2. Își păstrează pentru sine, ca un moft, o anume doză de vitalitate, pentru a îndura recunoașterea și aprecierile contemporanilor, pentru a saluta grațios și zâmbitor în stânga și în dreapta, cu aplecări ușoare ale capului.

Oricât de vii, de incendiare ar fi ideile pe care le pui pe hârtie, monotonia semnelor care le exprimă rămâne un prilej periodic de meditație. Este greu de înțeles cum mult lăudata inventivitate omenească nu a putut imagina un procedeu tehnic mai ingenios.

Jurnal TVR 12 septembrie 2010: "În timpul festivităților de comemorare a lui Avram Iancu de la Þebea, oamenii s-au străduit să intre cât mai mulți deodată în cimitir".

Gigi Becali la Liverpool: "Ce-mi trebuie mie muzeu Beatles? Nu mă interesează pe mine să vizitez muzee de oameni. Mă interesează să vizitez muzee de Dumnezeu, adică biserici, catedrale, mănăstiri. Sunt sfinți Beatles? Ce să văd acolo? Nebunie?"

"Natura e un templu cu stâlpi care trăiesc" - a fost nevoie de cuvântul "codri" din versul următor, ca să pricep că Baudelaire avea în vedere Pădurea. Asta ar trebui să scrie pe orice pancartă de avertizare la intrarea în păduri.

"Hare Rama,
Hare Rama,
Rama, Rama,
Hare, Hare.

Hare Kŗșņa,
Hare Kŗșņa,
Kŗsna Kŗșņa,
Hare Hare - aceste 16 nume distrug păcatele din Kali-Yuga. În toate Vedele nu poate fi descoperită o metodă superioară acesteia. Obstrucțiile celor 16 părți și învăluirile sufletului sunt distruse și astfel supremul Brahman strălucește asemeni razelor Soarelui atunci când dispar norii" (Kali Santarana Upanișad).

"Yajnavalkya a spus: "Terminând stadiul de discipol într-ale lui Brahman, trebuie să devii cap de familie. După ce ai fost cap de familie trebuie să devii pustnic. După ce ai devenit pustnic trebuie să devii ascet rătăcitor" (Jabala Upanișad)

Paharul cu zeamă gri pe care ea îl bea la masa vecină. Creierul meu.

Chiar dacă visele tale zac în praf, Energia care le-a creat continuă să existe. Ea este un flux, pe care însă tu nu îl mai lași să te traverseze: îl asociezi cu Durerea. Dar nu ea ți-a provocat Durerea!

Yoda, în Star Wars: "Învață să te detașezi de tot ceea ce ți-e teamă să pierzi"

Isus, în Evanghelie: "Cine este mama Mea și care sunt frații Mei?"

Sfânt este principiul "Vezi-ți de treabă!". Căsătoria înseamnă "Vezi-ți de treaba celuilalt".

Tristeți care nu sunt ale noastre. Blesteme, murdării ancestrale, care nu sunt ale noastre, dar se lipesc de noi de îndată ce suntem ÎMPREUNÃ. De îndată ce realizăm "o singură ființă". Asta, doar asta e soarta adevăratei iubiri în lume, printre oameni. De aceea să ne iubim de la distanță. Să păstrăm acest contact mental, afectiv, DE LA DISTANÞÃ.

La Cărturești, la casă, o vânzătoare însărcinată strălucea de frumusețe. I-am urat să rămână mereu așa!

Să mă alătur echipei "Dilema Veche". Ca și cum m-aș îmbarca pe un puf de păpădie.

Ea nu știa să iubească
Ea mă adora
În schimb ea nu dorea să fie iubită.
Ci adorată.
Ea, cea mai nobilă dintre femei, iat-o infectată de muierism.
Muiere, e aici în mine cineva care continuă să dea la pedale
care pune încă în mișcare mecanismul
care mișcă acest braț
care încleștează aceste degete cu care se scrie.

"La început civilizația place. Mai târziu plictisește." (Tolstoi)

Rămân la aforism, la fragment. Din lașitate. Orice alt procedeu de a așeza în forme mai complexe spiritul (sufletul) îmi evocă oroarea nașterii. Încătușarea în carne și sânge a sufletului. Expunerea la Suferință. "Toate mările și oceanele lumii nu vor putea șterge vreodata o pată de sânge intelectuală", spune Lautreamont.

Corabia lui despica valurile de viermi. Fiecare celulă a sângelui său devenise o mică seringă.

Jonglerie cu pisoi într-o speluncă supra aglomerată, plină de fum de țigară...

Copiii suportă totul, de vreme ce vă suportă pe voi.

Femeia are pretenția de la iubitul ei să fie Bărbat, iar de la copilul ei să fie Om. De ce nu invers?

Voi scrie enorm. Doar pe țigări Superslims.

O seară cu orgă la sfârșitul căreia solistul, după nenumărate, obositoare bisuri, a făcut de pe scenă spre public semnul de "nani", cu obrazul aplecat pe palmele împreunate...

Dali picta din frivolitate. Sângele lui scria, nu picta!

Cioran, viperă melancolică, oh, tu, brățară încolăcită la glezna mâinii cu care scriu...

Sigur, arunc cuvinte în suflete. Poate pentru a le verifica adâncimea. Așa cum eroul lui Jules Verne, așa cum se cuvine înaintea oricărei călătorii cinstite spre Centrul Pământului, aruncă pe gâtul vulcanului stins torța. Dar torța aprinsă care cade și apoi dispare din vedere, nu indică totdeauna adâncimea corectă. ("Raza stinsului amor ne urmărește încă")

Revoluțiile nu duc niciodată la acel "mai bine" pentru care au fost inițiate, pentru că cei care le inițiază sunt, invariabil, din punct de vedere moral, de aceeși teapă cu cei pe care vor să-i dărâme: cred în violență, sunt gata să o justifice cu orice prilej.

Când într-o adunare unul se ridică și strigă "Nu!" - știu imediat că este unul de aceeași teapă cu cel pe care-l contrazice. Are aceleași criterii morale profunde. A striga "Nu!" în public este doar efectul unui exces de adrenalină sau al unei alienări.

A fi arestat, torturat și a te mândri cu asta - pentru că ceilalți te "admiră", te apreciază, cred în tine etc - iată putregaiul principial al oricărei revoluții...

O revoluție reușită ar putea porni de la refuzul general de a vota. Creșterea, amplificarea absenteismului la vot. Nimic altceva.

Ideea că democrația ne apără de Rău este una din marile imbecilități ale lumii moderne.

Ideile sunt mai vii și mai durabile decât faptele. Dacă-i iubești pe oameni dă-le idei nu fapte. Lasă-le moștenire idei nu fapte. Știu, ei apreciază mai mult faptele, nu ideile, pentru că sunt puturoși, vor totul de-a gata, pe tavă, ca să te poată idolatriza, așa cum sunt învățați. Tu însă nu te lăsa sedus și dă-le idei. Idei! Nu fapte.

Urmează indicațiile precise ale poetului eminesc:

"Idee, (pauză)
pierdută-ntr-o palidă fee (pauză)
din planul Genezei ce-aleargă (pauză)
ne-ntreagă!"

Vezi? Totul îți este pus pe tavă.

Putem oare spera că un om care refuză să meargă la vot a evoluat suficient ca să priceapă că Civilizația e un eșec total și că tot ce-i mai rămâne de făcut este să se întoarcă în sălbăticie, adică la Dumnezeu?

- Detaliază!
- Adică să diluez, vrei să zici... Uite că nu "detaliez" nimic. Ai să digeri bila de metal așa cum e, iar dacă nu poți atunci așteaptă până când concentrația sucului tău gastric crește pentru a putea mistui ceea ce trebuie mistuit...

Aceste mesaje pe care oameni care nu se cunosc și le trimit prin scris, prin Timp și Spațiu, pe deasupra capetelor regilor, academicienilor, evenimentelor, istoriei, aceste semne zic țin în viață sufletul omenesc. Asta (și NIMIC altceva) înseamnă a fi "scriitor".

"Am mânjit uneori bisericile noastre cu sânge" (zice Voltaire)
"Ne-am otrăvit prea des sângele cu biserici" (zic eu)

Statul a reușit să-l dezvețe pe individ să-și câștige hrana prin: cunoașterea precisă a semnelor naturii, răbdare, alergare, precizie, pe care le-a înlocuit cu: ipocrizia, înșelăciunea, josnicie, servilism, sclavie, invidie, fățărnicie, ură, idolatrie...

"Cât de bine seamănă călugării cu maimuțele: cu cât urcă mai sus, cu atât li se vede mai bine fundul" (Voltaire, Dictionaire philosophique, Apocalypse)

"There was a woman in the jungle

And a monkey on a tree.

The missionary man he was followin' me.

He
said
"Stop what you're doing. Get down upon your knees. I've a message for you that you better believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe believe.................................................................*


Deși pare incredibil, s-ar zice că Voltaire confundă sistematic Biserica, Credința și Superstiția. Evită să vorbească despre "credincioși". Îi numește ori "superstițioși", ori "fanatici". Spune de exemplu: "E cu mult mai plăcut să-ți duci viața în preajma ateilor decât a superstițioșilor și fanaticilor". Antonimul cuvântului "ateu" este "credincios". Superstițioșii și fanaticii sunt pierduți undeva între aceste repere.

Și să nu crezi, copil necredincios ce ești, că toți aceștia, regi, academicieni, evenimente, nu privesc și ei, în sus, adesea cu ochii în lacrimi, la ceea ce ne scriem noi aici...

- Nu vă plac culorile, doamnă Chanel?
- Cât timp există negrul... a quoi bon?

Dacă stai și privești din afară viteza cu care se succed umbrele pe care televizorul le aruncă pe perdeaua apartamentului din blocul de vis-a-vis, te întrebi cum pot pricepe privitorii ceva din ceea ce văd...

"29 iunie 1980 Întâlnire cu domnul Noica la ceas, la Universitate. Bem Pepsi și mâncăm cataif la o cofetărie din preajmă" (Andrei Pleșu, Note, stări, zile, 1968-2009)

Înclinația morbidă spre lehamite și autodistrugere a acestui neam al cărui sânge îl simt curgându-mi prin vene, nu poate fi despărțită de o anume vocație religioasă pe care nimeni nu o înțelege.

* Eurythmics, The missionary man

"Literații și filozofii autentici sunt mai vrednici de laudă decât toți Orfeii, Herculii și Tezeii din vechime. Căci este mai frumos și mai anevoios să dezrădăcinezi prejudecățile oamenilor civilizați (adică semidocți - nota mea) decât să-i civilizezi pe oamenii primitivi. Este mai greu să îndrepți decât să formezi" (Voltaire)

Pentru că el își imagina că semidocții pot fi "îndreptați"!

Voltaire explică aici, într-un mod aproape romantic, pretextul sub care misionarii din toate timpurile și toți agitații de teapa lor au invadat sistematic suflete inocenților de pretutindeni...

"Cei care se slujesc de pană și cerneală sunt atacați de gângănii ce trebuie stârpite fără odihnă" (Voltaire)

"Penser contre c'est penser comme", spune Andrei Pleșu într-un editorial în care critică adversitățile dintre găști în general. Totuși asta se întâmplă și în lumea literară: ucenicul care pretinde că gândește împotriva maestrului. Literatura merge în jos pentru că generațiile se simt obligate să se nege între ele. "Freamătul creator"...

Þicneala și moartea lui Eminescu se datorează faptului că a încercat să-i ia la fel de în serios și pe oameni și pe Dumnezeu.

25 octombrie 1822 - Prima zi de școală a lui Hans Christian Andersen. Avea 17 anișori.

30 octombrie 2010, dimineața Vis cu mine însumi scriind în curtea unui combinat siderurgic, în care, pe enormele furnale de beton, harta lumii din iederă cățărătoare și încă o hartă... Pașapoarte zburând în jur...

De ce este programa școlară supra-încărcată? Pentru că profesorii trebuie să aibă un loc de muncă.

Probabil că dacă ai avea norocul ca un fluture negru să ți se așeze pe neașteptate pe frunte, încremenit pentru câteva clipe, ai înțelege, la plecare, cine ești...

O muscă verde pe sânul iubitei...

Copilul poate fi considerat înger fără nici un fel de rețineri, în virtutea faptului că dispare la fel de miraculos precum a apărut - și asta chiar în timpul vieții...

"Aceasta este una dintre acele împrejurări descurajante în care adevărul necesită tot atâta susținere ca și minciuna"

"Rareori am cunoscut vreo ființă înțeleaptă care să aibă ceva de spus lumii acesteia, atunci când nu este obligată să îndruge ceva pentru a-și câștiga pâinea"

"Sunt convins că din capetele mărețe și înțelepte, ca cele ale lui Platon, Pyrrhon, al Diavolului, al lui Jupiter, al lui Dante și al altora, iese mereu un abur de-abia vizibil atunci când sunt adâncite în gânduri. Eu însumi, scriind un mic tratat despre Eternitate, am avut curiozitatea de a-mi pune o oglindă în față și nu după mult timp am văzut reflectându-se o bizară încolăceală și ondulare în aerul de deasupra capului"

"Elefantul lui Darmonodes se ducea des la piață și, cu plecăciuni adânci, le oferea domnișoarelor floricele și apoi le mângâia ..."

"După cum spunea regele Juba, elefanții de luptă ai antichității întâmpinau deseori dimineața cu trompele ridicate, într-o profundă tăcere"

"Așează-te turcește printre lunile lui Saturn și privește omul separat de toți ceilalți"

"...câțiva marinari furați de strălucire se înghesuiră unii în alții și acum atârnau ca un ciucure de viespi ce se leagănă de o crenguță în livadă..."

(Hermann Melville în Moby Dick)

La aprozar o babă o ține de vorbă pe vânzătoarea care tocmai mă servește. O încurajează insistent să facă și cel de-al doilea copil, pentru că tânăra ezită, invocând dificultățile pe care le are deja cu primul.
- Sunt vremuri grele, spune gânditoare
- Niciodată n-a fost ușor, mârâie baba, împroșcând câțiva stropi de salivă în jur.
- Mai bine mai puțini și mai buni, intervin eu punând câțiva ardei pe cântar.
Amândouă par convinse că mă refer la ardei. Și le las să creadă...

"În acea minunată zi am reușit să fac România de râs, arătam în sfârșit ca un boschetar, trăiam momente magice, dar măcar eram un om liber" (Claudiu Moga într-un moment critic evocat în jurnalul expediției sale pe bicicletă în Savoia 2010 sau 2009 http://claudiumoga.blogspot.com)

Nu evitați Vian, budinca cu gust de cacao și frișcă bătută cu azot!

Singura femeie despre care poți spune cu o anume certitudine că "ți-a fost dată de Dumnezeu" este mă-ta.

Ciudata euforie pe care mi-o dă gândul că, în raport cu femeile, din punct de vedere afectiv, nu mai sunt decât o plantă...

Pe măsură ce înțeleg mai în profunzime modul de gândire muieresc, sexul mi se mută într-un borcan de formol la Muzeul Antipa.

"Avatarul impresiei nu este judecata, ci măreția de a obține o floare sub formă de cur" (Claudiu Soare)

Inocență răscoaptă

Mult mai aproape de perfecțiune este copilul care își ucide mama decât mama care naște copilul...

Într-o dimineață de sfârșit de noiembrie 2010 mama și-a cerut scuze, în mod spontan, pentru faptul că m-a adus pe lume. "Îmi pare rău că te-am adus pe lumea asta", mi-a spus fără nici un context. Apoi a adăugat: "În țara asta". Dar esențialul fusese rostit. Erau primele cuvinte pe care mi le adresa în ziua aceea.

"Era poate un biet om, chinuit de patimi neîmplinite, vas de pământ între vase de fier, înnegurat fiindcă era rătăcit, tăcut și feritor pentru că știa foarte bine că nu are nimic de spus" (Umberto Eco, în Numele trandafirului)

Pâinea, bunule copil, este singurul aliment care nu lasă pe cuțit nici un fel de urmă.

Cititorilor mei, câte o șuviță din cosița Meduzei.

("Căldura" cu care publicul îl înconjoară pe scriitorul de succes în timpul vieții, este de exact aceeași natură cu cea rezultată din procesul de descompunere (exotermă) a unui dovleac stricat. O îndură și se bucură de ea numai mucoșii).

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!