Puterea, ca noțiune, conduce la o discuție vastă care, dacă nu ar fi delimitată într-un anume fel, nu s-ar termina aproape niciodată. Despre ea poate vorbi tot omul, în general vorbind, dacă nu menționează de la bun început la ce se referă și auditoriul îi permită să bată câmpii. Pentru că puterea, în sine, există din momentul în care au existat primii doi oameni pe pământ!
Adam, primul bărbat, a avut puterea fizică de partea sa. Pe care a folosit-o ulterior. După ce a fost pedepsit de... altă putere: puterea divină! Eva, al doilea om de pe pământ, a avut de partea ei puterea seducției. Pa care a folosit-o cu succes, învingând puterea fizică, dacă luăm în considerație că ea era femeie și Adam era bărbat...
Da, am înțeles! M-ați amendat că am trecut cu vederea puterea care i-a dat Evei... puterea seducției. Da, era puterea convingerii, puterea minciunii și înșelăciunii, puterea perfidiei pe care a folosit-o șarpele, adică, reprezentantul puterii diavolului!
De la aceste lămuriri, mergând până în zilele noastre, omul a fost constrâns, într-un fel sau altul să facă ori să nu facă un anumit ceva, să trăiască într-un fel anume și chiar să gândească într-un anumit fel. Pentru că puterea supremă, a condamnat omul după ce a fost învins, în condițiile unui trai fericit, în care nu muncea și nu depindea de salariu sau pensie, să suporte forța multor puteri în întreaga sa viață. Puteri care i-au dictat, i-au impus ori l-au obligat, mai fin și elegant sau mai dur, să-și întindă plapoma doar cât îi sunt picioarele ori mai mult, în anumite condiții stabilite tot de o putere, să înțeleagă, să suporte, să gândească și să acționeze potrivit cerințelor izvorâte de la o anumită putere.
Fără a intra în amănunte, trebuie să recunoaștem existența puterii pumnului, a armelor, de la bâtă sau arcul cu săgeți, până la armele de foc, chimice, bacteriologice, atomice ș psihotronice. Trebuie să admitem existența și acțiunea puterii gândului ori a cuvântului, verbal sau scris, la fel cum admitem existența și influența puterii banului ori a puterii materiale, la modul general, în aceeași măsură, dar cu forme diferite de manifestare și nu trebuie să neglijăm puterea informațiilor ori, mai bine zis, a deținătorului de informații, fie ele militare, financiar-bancare, științifice, politice… Că doar în baza acestor informații s-au câștigat bătălii și războaie în toată istoria asta atât de frământată a omenirii!
Dar, ca să nu ne întindem cu vorba, să trecem în revistă și puterea poporului, puterea statală, puterea internațională, puterea mondială, suprastatală și... puterea divină!
Nu, nu putem discuta despre toate aceste... puteri. Rămânem lângă acelea ori aceea care este mai aproape de noi și pe care o stabilim noi. Noi, adică... poporul, națiunea, cetățenii! O stabilim prin alegeri libere, democratice, ca să ne organizeze, pe noi și pe statul nostru, munca și odihna noastră, cultura și educația tuturor membrilor societății, să ne apere drepturile și libertățile fundamentale astfel încât să trăim din ce în ce mai bine, decent, până la limita superioară a unui trai, adică la fericire...


Din nefericire, puterea din zilele noastre, nu se poate achita de obligațiile asumate. De promisiunile făcute în campania electorală și după. Nu se poate concentra asupra celor mai eficiente programe de conducere științifică a societății, pentru că… nu are puterea să o facă! Adică, nu are capacitatea intelectuală, politică și economică necesară!
Nu o are, sau nu a avut-o?
Puterea se manifestă prin oamenii care o compun. Concluzia firească este că acei oameni de la putere, toți ori o anumită parte, nu au nici aptitudinile și nici abilitatea ori inteligența de a o exercita înspre binele întregii societăți. În schimb, spre nefericirea majorității acestei societăți, au toate „calitățile” necesare înspre a-și asigura locurile în organismele sau instituțiile puterii, în a manipula, a minți, a se îmbogăți, a se proteja reciproc!
În statul de drept pe care ni l-am dorit și pentru care sute și mii de oameni și-au dat viața, sunt mai multe puteri: cea legislativă, judecătorească și executivă. Fiecare cu instituțiile sale stabilite prin acea lege pe care poporul, prin cetățenii cu drept de vot, a dezbătut-o și a aprobat-o. Este vorba de Legea Fundamentală a statului de drept, numită Constituție. Și, pentru a se evita încălcarea acestei legi, în baza căreia se elaborează toate celelalte legi de organizare și funcționare a statului și instituțiilor sale, precum și toate actele normative emanate de la aceste instituții, s-a născut printr-o prevedere expresă a Legii Fundamentale, Curtea Constituțională...
Curtea Constituțională este garantul respectării legilor, a Legii fundamentale a statului de drept, inclusiv de către puterile existente în acest stat. Toată lumea se supune deciziilor acestei Curți, constituită din 9 (nouă) judecători aleși de "aleșii" țării, adică de Parlament.
Din păcate, acești nouă judecători sunt propuși de partidele politice aflate la... putere! Nu știm dacă este vorba doar de profesionalism manifestat la cele mai înalte culmi, de onestitate și neutralitate totală față de toate formele puterii și de grupurile de interese de orice fel ori de… influențarea lor politică! De aici pornind, începe problema problemelor în această săracă țară bogată numită România!
Nu mai departe de azi, Curtea Constituțională a deliberat, după dezbateri, analize și gândire superioară, pe parcursul multor ore, începând de ieri și până azi (!), cu privire la aspectele de neconstituționalitate ale pachetului de legi formulat de Guvernul României, privind, printre altele, reducerea salariilor bugetarilor cu 25% și a pensiilor de stat cu 15%...
Bucurie mare, dragă națiune!
Curtea Constituțională a decis că legea referitoare la reducerea pensiilor este neconstituțională. Adică nu se poate aplica. Pensionari, stați liniștiți! Pensiile rămân întregi, dar nu avem siguranța cu privire la timpul viitor… Până când? Până la foarte apropiata lege „unică de pensionare” ori pentru totdeauna?!
Se pare că Puterea în această țărișoară, are multe fețe ascunse! O parte din ele, dacă suntem atenți, le putem vedea în urma acestei decizii istorice(!). Nu fac afirmația aceasta pentru a critica Puterea, din ea socotind că face parte inclusiv Curtea Constituțională. E firesc, din moment ce această Curte poate pune stavilă greșelilor celorlalte Puteri stabilite prin Constituție. Nu-mi permit a critica deciziile Curții Constituționale, cu atât mai mult cu cât eu, având statut de pensionar, salut cu bucurie decizia de azi…
Nici premierul Boc nu și-a permis luxul de a discuta decizia în cauză... Se supune lor și atât! Iar domnia sa este profesor, specialist în Dreptul Constituțional. Și tot domnia sa, chiar dacă nu este pentru prima oară, a primit DOUÃ palme puternice, pe obraz și pe conștiința sa de lider politic, din partea Curții Constituționale! Una, pentru că e specialist în acea ramură de drept pe care a ciuntit-o, interpretat-o și călcat-o în picioare de mai multe ori pentru a o face favorabilă puterii administrative, în speță președintelui țării și Guvernului, partidului prezidențial numit PDL și grupurilor de interese din jurul acestora. A doua, pentru că este premierul acestui Guvern care a dorit să impună sărăcirea și batjocorirea a milioane de cetățeni prin legi neconstituționale, a acestui Guvern care și-a asumat răspunderea pentru aplicarea acestui soi de legi...
Și cu asta ce-am făcut?
Am învins Puterea?
NU!
Repet, nu critic deciziile instituțiilor statului de drept. Îmi expun opiniile. Libertatea aceasta nu mi-a fost, încă, răpită de Guvernul Boc prin vreo Ordonanță de Urgență ori mai știu ce pachet de legi care să treacă și de Curtea Constituțională ori de CEDO…


Curtea Constituțională a făcut jocul Puterii! Puterile, între ele, s-au înțeles perfect.
Dacă decizia de azi era în unanimitate ori 8 la 1, nu aveam îndoieli! Pe când așa, cu doar 5 la 4, cunoscând că majoritatea era de cinci în favoarea președintelui și a prim-ministrului, am mari îndoieli. Mai ales dacă mă gândesc la graba Parlamentului în a confirma prin vot ultimii magistrați la Curte și la problemele, deloc democratice, din timpul ședinței. Și nu pot uita că după miezul nopții s-a votat cu greu, culmea, de acei parlamentari care, într-o anumită proporție, sunt obișnuiți să doarmă și la miezul zile în ședințe!
Care a fost „trocul” dintre Curte și Putere? Nu, nu trocul acela în care unii reprezentanți se porcăiesc la propriu prin amenințări, îmbrânceli și amenințări! Trocul acesta, adică înțelegerea, se manifestă în câteva chestiuni:
- Curtea Constituțională consideră că reducerea salariilor bugetarilor cu 25% este constituțională. Reducerea salariilor magistraților nu este constituțională! Ei și-au apărat salariile și pensiile viitoare. Sunt intangibile în vreme de criză sau de pace…
- Curtea Constituțională obține, prin decizia referitoare la pensii, încrederea cetățenilor. A acelei mase de oameni, pensionarii și nu numai, care amenința cu asalturi concrete, materializate deja, porțile Palatului Cotroceni, Palatului Parlamentului și ale Palatului Victoria. Adică, pe viitor, în alte situații de neconstituționalitate a altor legi „marca Boc”, poporul să nu poată sufla dacă această Curte le consideră constituționale!
- Aceeași Curte, prin aceeași decizie, arată poporului că partidul prezidențial, PDL, a propus magistrați verticali în a fi garanții respectării Legii Fundamentale a țării… Meritul premierului Boc, liderul partidului și al președintelui Băsescu, fondator și conducător unic din umbră sau pe față, nu are importanță, atâta vreme cât a avut acțiuni concrete ce reveneau numai Guvernului…
- Decizia de azi a Curții, va permite Guvernului Boc să emită un alt pachet de legi, în afara celor nelovite de aspectul de neconstituționalitate, prin care să ciuntească veniturile cetățenilor acestei țări. Prin Legea unică de salarizare, prin Legea unică de pensionare, prin creșterea TVA până la 24% sau peste, prin altă reducere de salarii și așa mai departe. Pentru că acest Guvern NU are alte soluții. Nu are soluții alternative! Nu are un plan alternativ pentru ieșirea din criza economică!
- Această decizie va arăta poporului „supușenia” Puterii în fața Curții, a garantului respectării Constituției!
Prin această „înțelegere” se liniștește, aparent, pentru câteva luni, populația și se dă câștig de cauză Puterii politice pentru a-și face jocurile în continuare. Prin această înțelegere monstruoasă nu se va asigura plata pensiilor, dacă nu vom avea economie, dacă nu producem bani! Salariile scad și vor mai fi reduse. De unde vin banii la fondul de pensii dacă salariații se împuținează și cota de susținere a fondului este în scădere permanentă?
Prin această „Înțelegere”, privilegiile magistraților, politicienilor și poate ale altor categorii profesionale rămân neatinse. Avem vreo garanție că nu se va întâmpla așa? Gem ministerele de consilieri, juriști și funcționari de tot felul cu funcții mari și salarii nesimțite. S-a redus numărul acestora?! Azi a venit ministrul Berceanu la întâlnirea cu sindicaliștii în mașină care costă cât însumează 1.000 (una mie) de pensii! Așa parcă a evaluat un prestigios analist politic...
Prefecturile și primăriile din câteva județe, (sau poate toate, cine poate ști”) având conducere PDL și sprijin guvernamental, au mărit salariile trepădușilor acestor instituții cu 25%, încă de acum o lună sau două! În condițiile existenței crizei! Adică, hotărârea de reducere a salariilor era luată, înainte de a se anunța oficial, înainte de a se supune la vot, înainte ca această Curte să se pronunțe! Deci, salariații lor nu pierd nimic...
Poate pentru că, numai așa, descoperim permanent câte o față a Puterii!
Câte fețe are Puterea, până la urmă? Se pare că destule în favoarea ei și a susținătorilor fideli, în plan juridic și material, dar foarte puține ori deloc în favoarea cetățenilor obișnuiți, a oamenilor cinstiți și sărmani. Iar o altă față Puterii politice actuale va fi o mare surpriză pentru magistrați, inclusiv pentru cei care azi au luat decizia discutată aici. S-a vrut și se vrea o nouă Constituție, care să corespundă...nevoilor Puterii! În această nouă Constituție, rolul, organizarea și funcționarea Curții Constituționale vor avea alte formulări. Rolul va fi mai mult simbolic! Deciziile, lipsite de forța care să se opună Puterii!
Presupun că numai Puterea Divină are o singură față. Aceeași față pentru toți oamenii. Puternici și slabi. Bogați și săraci. Mari și mici. Credincioși și păcătoși. Când se va întoarce oare fața Puterii Divine de la fața puterii pământene? Numai atunci putem spera să fie bine...