- 81 -
Orișicine are goluri de auz, sau de privire.
Și dovadă la aceasta este propria-amintire,
Când pe lâng-a ta ureche multe lucruri au trecut,
Când nu totul ochiul tău ce se vedea-a perceput.

- 82 -
Nu poți, doar, să scrii întruna, îți mai trebuie răgaz.
Cum nu poți să fii tot timpul într-o stare de extaz.
Dar să stai ai vrea mai mult, înc-un pic să prelungești,
Sau trăirile de suflet, sau plăcerile trupești.

- 83 -
Este și un avantaj, atunci când nu te știu alții.
Altfel, s-ar uita la tine să te vadă paparazzii
Și-n dileme să te-ncerce, începând un nou complot;
Dar sunt bravo, dacă ei când te bagă - și te scot.

- 84 -
Regulă, la fel, e bine, căci ar fi atunci un haos,
N-ar mai ști de compromis, de discuție-n repaus,
De iubire pentru alții, ajutor, compătimire;
S-ar lipsi de-aceste sensuri, plutind orbi și în neștire.

- 85 -
Împăcat cu gândul care ne unește și ne-adună,
Știu c-am face mai frumoase lucrurile împreună.
Ne-am favoriza dorințe, ne-am servi unul pe altul,
N-am avea de ce minți și-altu-ntâi să facă saltul.

- 86 -
Atunci, dați-mi doi miniștri să gândească diferit.
Dacă nu-i aveți, creați-i, căci așa-i binevenit –
S-aveți una, dar și alta, să aveți cu ce vâsli
Când în mare, pe furtună, barca-n lături va porni.

- 87 -
Pentru-a ști să faci ceva, dar să fie bună, una, -
Și de gândul altui este necesar întotdeauna.
De aceea, mulțumesc zic, celor de altă părere;
Înțeleg că la moment, poate, au altă durere.

- 88 -
Mulțumesc la fiecare, eu le zic, și tuturor!
Ei nici nu știu cât de tare mi-au venit în ajutor
Și cu vorba (-adică sfatul), și cu ceea ce-au făcut,
Dar și mulțumesc de faptul că atunci ne-am cunoscut.

- 89 -
Cum vei spune-așa va fi, cercetare sau sinteză;
N-ar fi prea frumos din partea-mi să-ți pretind vreo ipoteză
Ce îmbină-aceste rânduri. Nici eu nu pot să explic,
De ce pe aceeași foaie este tot și nu-i nimic.