- 34 -
Și-uite-așa, când urma nu e, dar se vede ce-a rămas,
Vrând să gust din tot ce este, îmi mai iau câte-un popas.
Dar cum zice Pavel, sfântul, toate-s cu îngăduință,
Dar nu totul pentru mine îmi aduce folosință.

- 35 -
Îmi aplec și eu urechea, trag cu ochiul unde-mi place
(Multe-ncă necunoscute să le știu nu îmi dau pace).
Om și eu sunt, ca și tine, cel ce-acuma urmărești
Rând cu rând, filă cu filă, dorind ceva să găsești.

- 36 -
M-aș mira și eu, la urmă, să fi-avut ceva de tras –
Noi idei, sau noi concluzii, din ce-a fost și ce-a rămas.
Căci mi-au zis: mai spune, spune! Alții mi-au zis: ia, mai taci!
Dar ți-am spus. Cei ce nu vor, n-o să-i poftesc cu colaci.

- 37 -
Mulțumesc și pentru asta, - eu le zic și nu-i oblig.
Nu vreau să le-o dau cu sila și pe gât nu le-o înfig.
Mă iertați că printre rânduri ce-ați citit n-ați înțeles,
Dar tot voi până acuma să rămâneți ați ales.

- 38 -
Mi-ar plăcea o melodie să mă ducă în suspans
Dar ce-ar fi? O simfonie, jazz, rock-operă sau trance?
Și un dans aș vrea cum numai două lebede în zori
Se-nvârtesc pe apa bălții, tremurândă în fiori.

- 39 -
Drag mi-e cântul cel al mamei, însă nu te supăra,
De ți-oi spune că îmi place să ascult și altceva.
Dragi mai multe-mi sunt și câte încă aș mai asculta!
Ce splendid și ce frumos e! De mirare nu pot sta.

- 40 -
Ce nevoi te înconjoară, lasă-le măcar un pic
Și rezumă tot și toate la origini, la nimic.
Vei fi un enfant-prodige, viu și plin de libertate.
Clipe scurte vor fi ore, orele-o eternitate.

- 41 -
Cum va fi, doar tu acuma ce-o să fie îți alegi.
De-ai ști ce să lași în urmă și folosul să nu-l negi!
Cât mai stai pe gânduri dus, ca un om prost fără minte,
Lasă totul la o parte și dă-i drumul înainte.

- 42 -
Căci acel ce greu gândește, zice-se-i analfabet.
Din bătrâni, însă, se spune – te grăbește, dar încet.
Și tot cei vârtoși la minte: doar nebunii se grăbesc, –
Iată, deci, ce eu acuma încerc să te sfătuiesc.

- 43 -
Când nu spui, dar vreai s-o faci, însă ceva te frământă,
Lasă cele neplăcute și vorbește ce te-ncântă,
Ce-ți aduce fericire, ce-ți produce mulțumire. –
Te-ai mira ce-ai spune tu, dar și alții-o să se mire.

- 44 -
Și când vei avea de spus, ei ce-or zice, să nu-aștepți.
Mulți părerile și-or spune, pretinzând că sunt deștepți.
Să vorbești, însă, așa, ca și cum ție ți-ai spune
Și doar tu să fii acela să auzi ce va să sune.

- 45 -
Să le dai, însă, să vadă și s-audă, dac-or cere,
Căci și ție, dar și lor, le va aduce plăcere.
Și nu te-or mai cerceta, căutând să înțeleagă
Cine ești, de unde vii, ei cu ce-au să se aleagă?

- 46 -
Ce-au să aibă ei din asta? – iată încă o-ntrebare,
Ce cu multe meditații își vor pune fiecare.
Noi avem pe ale noastre, tu le ai pe ale tale,
Ne vedem de drumul nostru, tu îți vezi de a ta cale…

- 47 -
De-i întrebi cum o mai duc, o tăcere e răspuns.
O fi-având dreptate, poate, bănuind ceva ascuns
În cuvinte. Și li-e frică, fie vorba cât de bună,
Bucuroși să stea o clipă, sau vreo două, împreună.