N-o sa incep cu ce ni s-a intamplat de cand ne-am cunoscut…nici macar cu clipele frumoase…voi incepe ca si cum pana azi am scris despre tine,ca si cum povestea continua.Voi incepe de azi si voi face referire poate la bucatica de trecut care inca ma leaga de tine.
Azi am observat ca imi face mai mare placere sa beau o cafeau singura si sa-mi fumez tigara de dimineata tot singura.Asta ma lasa sa ma gandesc la tine cat vreau,in pace ,fara sa ascult pe nimeni cand eu abia ma pot asculta pe mine…dimineata inca te vedeam cu paharul de cognac in mana,in acelasi loc,cu parul strans cuminte la spate,cu privirea obraznica si ascunsa,si inca discutam despre orase din muntenia…aaa da trecusem prin bucatarie…ce chestie… asta fac in fiecare dimineata …in buzunarul din dreapta al capotului tau aveam tigarile,imi era chiar pofta de una n-am mai fumat de aseara devreme.Am plecat afara sa fumez si sa beau de data asta cafea la ibric ,cu o tacere de mormant.Stiam ca urmeaza,ca in fiecare dimineata,sa-ti dedic macar 20 de minute,momente sacre, pt ca doar atunci mintea mea nu fuge si in alta parte decat la imaginea ta.De fapt cine stie daca nu e doar o imagine proiectata spre tine .Poate de asta imi vine si atat de greu sa te cunoasc pentru ca inca mai am in minte ce voiam sa gasesc in tine.Am terminat si cafeaua si tigarile,s-au dus si cele 20 de minute si totusi inca esti aici..ei hai poate am exagerat poate ca nu-s numai 20,hai sa fie 30 si tot e putin…ce bine ar fi daca la un moment dat ai citi tot ca sa vezi cat de multe am avut sa iti spun si cat de mult te-ai fi plictisit daca m-ai fi ascultat,si cat de bine ai facut ca din noaptea aia n-ai mai fost niciodata aici sa ma intrebi “ce-i cu tine?trebuie sa ai ceva!”
Tu n-ai de unde sa stii de cate ori mi-am dorit sa se mai faca macar o singura data ora 1 si sa plec grabita spre tine doar ca sa-ti spun ca nu am nimic,ca doar voiam sa vb cu tine,ca starea mea de fapt era nelinistea datorata neimplinirii…n-ai de unde sa stii ca poate azi imi doresc sa nu ma fi sarutat,sa fi lasat noaptea sa treaca …ar fi fost mai simplu asa…si sa nu crezi ca incerc sa te uit,nu,nu o voi face,nici nu vreau asta,mi-ar fi mult mai greu daca mi-as si propune Si de ce te surprinde ca tin la tine?ca faci deja parte din mine?ca esti prezent in tot ce fac? Poate pt ca te cunosti foarte bine si crezi ca tot ce faci nu are cum sa starneasca asemenea furtuna in mine.Ei bine uite ca mai exista si oameni din astia ca mine carora le place sa sufere pt nimic,si fac din orice o tragedie si iubesc mai repede decat respira,si carora le pasa de un necunoscut care dispare si apare (dar fie vb intre noi mai des dispare decat apare si cand apare,vb ta are o “durere la caiet”).Dar pe mine nu ma derajeaza sa stau si sa astept nenorocitul ala de telefon sa sune.Nu ma deranjeaza stii de ce?Pt ca am ocupatie.Ma gandesc la "gloriosul" nostru trecut.Am ocupatie deci nu ma suna!
Iar tu?tu suni dupa o saptamana…si eu nici nu trebuie sa ma supar...Nu!si sa stii ca chiar nu ma supar!si nu are nicio tenta ironica tot ce-ti povestesc.Nici ieri nu m-am suparat cand mi-ai spus ca “poate”ne vedem si a ramas vesnicul "poate".Nici nu asteptam sa ne vedem .Stiam ca nu se va intampla.Aveam nevoie de imaginea ta,cu care sa ma hranesc si pe care sa o pastrez pana data viitoare acolo (nu se stie care data viitoare)dar sa fie acolo,sa o vad ori de cate ori simt nevoia.Si chiar ai fi surprins ca te inteleg,pt ca chiar te inteleg.Si eu ma comport la fel cu oamenii de care nu-mi pasa…egoist stiu…dar si eu fac la fel…poate cu mai multa grija…dar o fac …ceea ce nu inteleg eu este de ce imi faci asta mie?eram prin fata caminului tau ieri…eram cu prietenii asteptam un alt prieten care intamplator locuieste in acelasi camin cu tine,si stateam pe aceeasi banca de pe care am plecat intr-o noapte la amicii mei sa jucam jocuri tampite si sa mancam floricele scarboase.Nush daca ai prins ideea din noaptea aia.Nu am mers acolo sa-mi petrec timpul cu ei, ci cu tine,nu am mers pt ca imi era dor sa mai dorm pe-acolo ci pt a te avea aproape,pt a te vedea si in ziua aia dupa cateva zile in care nu ne vazusem…in fine si cum spuneam…stateam pe banca aia si de fapt nu asteptam pe nimeni,cu toate ca scopul pt care ne aflam toti acolo era sa asteptam pe cineva.Cica si al meu tot asta era doar ca eu asteptam din secunda in secunda sa apari,sa iesi dracului odata din caminul ala in care nici macar nu eram sigura ca esti…si a trebuit sa plecam…si am plecat totusi bucuroasa ca nu te-ai ivit pe usa aia,pt ca nu as fi stiut cum sa reactionez si mai mult ca sigur (in mintea mea)te-ai fi gandit ca eu pt tine eram acolo.Total neadevarat.Eu de fapt si uitasem ca tu stai acolo.Mi-as fi adus aminte daca te vedeam din pura intamplare.As fi jurat ca stateai la un camin mai incolo…de parca nu iseam aproape de fiecare data singura din acelasi loc dimineata,dupa ce cu o seara inainte imi promisesem mie ca nu voi mai ramane acolo exact din acest motiv pt ca mereu ieseam singura…hhhmm si ar fi fost totusi un risc asumat pentru ca nu mai conta de ce,pt cine,de cand ma aflu acolo si nicio intrebare de-a ta.Doar voiam sa te vad…cel mai bine ar fi fost sa te vad fara ca tu sa stii asta…m-as fi bucurat…n-as fi alergat dupa tine m-as fi bucurat de secundele in care te sorbeam in tacere…suna a cliseu dar mie chiar mi-e dor de tine…mi-e dor sa te aud … imi place cum vb cum suna vocea ta de care prima oara m-am speriat.Doamne cate emotii am avut prima oara cand m-ai sunat…nu eram deloc pregatita parca simteam ca avea sa fie ceva cu adevarat special…si a fost si inca este…tremuram toata cand ti-am auzit vocea groasa si putin ragusita si ma bucuram de fiecare cuvant pe care il auzeam…si apoi urma sa te vad…imi doream mult asta, desi era pt a mia oara cand ma intalneam cu o persoana complet necunoscuta si aveam emotii, multe, multe emotii si o stare de…neliniste…aveam sa cunoasc persoana care urma sa devina in scurt timp primul si ultimul meu gand.Si ce frumos razi…ti-am mai zis ca imi place cum razi?o faci rar,iar cand o faci am impresia ca e ceva fals acolo,dar nu despre asta vorbeam ci de cele cateva ori cand ai zambit si ti s-a luminat chipul.Iti sta bine cu zambetul tau,te prinde.Imi place cand imi zambesti mie… e un fel de zambet parintesc,un zambet care imi apartine,un zambet pe care altora nu-l oferi…imi place cand imi vorbesti mie si vrei sa ma asculti…a trecut ceva vreme de cand efectiv nu am mai vorbit nimic.Aveam nevoie de un sfat mic…din fericire nu era vb de ceva foarte important,dar daca ar fi fost?de ce nu te-a interesat?m-as fi bucurat sa-mi fi raspuns si sa-mi fi spus chiar si un”lasa-ma in pace nu am chef de tine”ar fi fost mai politicos cel putin…voiam doar sa te intreb o chestie banala,insa raspunsul de fiecare data e la fel, e NU!Totusi o sa te intreb,nu ca mi-ai raspunde si afirmativ dar vreau sa fiu sigura ca stii,si ca as fi vrut sa fim impreuna in muntii tai,in muntii pe care ii iubesti,daca mi-ai spune “hai!” as merge numai cu tine as lasa tot doar ca sa te simt…Stii tu de cate ori am asteptat sa-mi spui “hai!”?