poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1047 .



Cuvinte în vânt
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adri4you2004 ]

2007-12-07  |     | 



Întotdeauna va fi cineva care să îți spună:

” Nu te teme! Te voi prinde…”

“ Aleargă! Te voi aștepta la capătul celălalt…”

“ Nu ești singur! Sunt cu tine…”

“Orice s-ar întampla, voi fi aici…”

Dar adevărul este că:

nimeni niciodată nu te va prinde atunci când vei cădea.

nimeni nu îți va întinde mâna spunînd “ridică-te!”

nimeni nu te va întreba “te doare?”

nimeni nu va mai fi acolo după ce ai cazut.

E ușor să vorbești, să arunci cuvintele în nemărginitul cerului, să le lași să zboare, fără să te gândești că poate vor ajunge la urechile cuiva care va crede în ele, care le va păstra, le va ocroti. E ușor să spui “voi fi acolo pentru tine” când nu știi unde e acel acolo și când poate nu înțelegi cu desăvârșire pentru cine “vei fi acolo”. Apoi, va veni o vreme când vei fi tu acel cineva destinat căderii și îți vei aduce aminte de toți aceia care ți-au spus că nu te vor lăsa sa cazi. Și îți vei da seama că ei au fost cei care te-au îmipins peste prăpastie.
În acel moment vei știi că lumea asta nu îți oferă multe alternative. Poți alege să crezi în toate vorbele aruncate în vânt. Și te vei numi naiv. Poți alege să nu crezi nimic și atunci te vei numi sceptic sau laș. Dacă ești naiv, vei suferi de fiecare dată când vei încerca să clădești pe fundația pe care ți-o oferă alții, pentru că acele altare nu sunt închinate unor dumnezei binevoitori și se vor prăbuși repede. Dar le vei construi din nou și din nou, pe aceleași fundații, pe aceleași vorbe goale și vei spera că de data asta nu se vor mai prăbuși. Ele vor cădea mereu, tu vei aduna resturile și le vei clădi din nou și din nou, până când nu mai rămâne nimic de adunat, până nu mai rămâne nici o fărâmă de speranță, până când lumea te-a doborat și ți-a spulberat visele de atâtea ori încât nici un pic din ceea ce ai fost la început nu a mai rămas. Și atunci, abia atunci, vei deveni sceptic. Dacă vei fi sceptic, vei construi singur, pe temeliile viselor tale, pe fiecare piatră lăsând mărturie credința că poți reuși de unul singur, că lumea nu conteză sau că o poți înlocui cu prieteni de piatră și figuri de lut făurite din țărâna sufletului tău. Iar zidurile tale se vor înălța lesne și vor ucide frumusețea sufletului tău pentru ca îl vei fi folosit pe tot și nu va mai rămâne nimic din ceea ce ai fost. Te vei numi laș pentru că te ascunzi în cetăți de piatră, în spatele unor fortificații ce nu vor rezista în timp, chiar dacă sunt clădite cu sudoarea frunții tale și cu sângele din rănile tale.

Și va trebui să alegi, va trebui să te numești cumva, și să spui lumii cine ești. Indiferent de alegerea ta, ea te va desconsidera, te va umili, te va răni și nu-i va păsa că ești progenitura ei, trup din trupul ei desprins. Lumea te poate călca în picioare, își poate impune voința ei păgână asupra ta, fără să îi poți rezista; te poate face rege pentru o clipă, numai pentru a te lăsa să trăiești o viață ca cerșetor. Dar nu îți poate lua sentimentele, gândurile, visele. Acestea sunt întodeauna ale tale, acestea sunt adevărata libertate. Nu alege să renunți la ele pentru că nu vei fi nici laș, nici naiv, ci lipsit de personalitate, vei fi o formă goală ce nu poate încastra în ea altceva decât nimicul. Vei fi, într-adevăr, cruțat de răutățile vieții pentru că viața va trece peste tine, uitându-te, ignorându-te.
Până la urmă, cine esti? Cine alegi să fii?
Eu am ales să fiu naivă și am pierdut toate cioburile oglinzii și mi s-au scuturat toate frunzele copacilor. Apoi am fost sceptică si neîncrezătoare până când am consumat tot ce mai rămăsese din mine, iar pământul sufletului meu a încetat să mai existe. Apoi am strigat după ajutor și am auzit voci, multe voci, dar nimeni nu a venit. Acum sunt doar un suflet ce caută salvarea într-o lume în care acest cuvânt nu a fost încă inventat.

Căzută,
înger fără aripi,
prințesă fără diademă,
floare fără petale
și fără parfum
și fără culoare,
sunt un nimeni
și un nimic,
praf pe drumuri de nicicând,
surâzând, plângând în vânt.
Mă poți iubi așa, oare?
sau trebuie să caut
în sărăcia mea
să scot din lipsurile mele
cuvinte pe care să le arunc….
La întâmplare?

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!