poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7408 .



O zi din viata mea fără apa
eseu [ ]
cu efect

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grayscale ]

2009-12-12  |     | 




O rază de soare, răsărită din sclipirea norilor îmi trezesc ochii osteniți de oboseala din tainica visare a subconștientului, pentru o nouă zi.
Ușor adormită, îmi caut energia prin împrejurimi, însă tresar din neatenție și-mi spun :
Energia este apa, caut-o si o vei gasi.
Uimită, privesc în stânga, privesc în dreapta, însă sclipirile ochiilor, ușor adormiți în calea mea cercetează fără încetare, dar totul în zadar.
Nu-nțeleg ce se întâmplă, mă întreb și mă întreb, unde este, de ce nu o văd, de ce nu o găsesc?
Doresc dinadins să aflu de ce a dispărut, pentru că ea, apa, este energia mea.
Deșertul pare a fi, însă e mai rău, un strop de apă pură, un strop de apă din natură mi-ar putea reda energia, sclipirile ochiilor, visurile și somnul. Lipsa ei mă întristează, nu rezist nici azi, nici mâine, niciodată fără ea.
O viață fără apă, nu ar fi existat nici în trecut, nu există nici acum, nu va exista niciodată.
Încercarea de a trăi fără apă este o nereușită a dorinței de a trăi, a visării de a nu muri, a gândului de a zâmbi.
Apa, izvorul sufletului, cheia fericirii și a iubirii, deschide paradisul, raiul eternului absolut a inimii, a vieții.
Oare mă ofilesc precum o floare fără apă, sau oare mă topesc precum omătul sau dispar precum un balon de spumă care se va spulbera în neant?
Consider că stropul de apă pe care l-am atinge cu buzele reci, ne-ar încălzi chiar și sufletul, ne-ar da puterea trăirii vieții, bucuriilor și tristeții.
Stau și mă uit în zare, și-mi imaginez unde a dispărut, cât mai rezist fără ea , de ce simt că mi se stinge sufletul, de ce mi se-nchid ochii, ce mi se întâmplă?
Oare dispar încetul cu încetul, ca ea, ca apa? Oare unde este? De ce nu o văd?
Numai rezist nici o secundă fără să nu o văd, fără să nu o ating, fără să nu o simt.
Încerc să-mi alin suferința visând că o zăresc, că mă înconjoară, dar razele soarelui mă trezesc din a mea visare, la realitate, în inexistența și … dispar!


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!