Pagina: 1
ceai
:
Poezie 2020-10-17 (122 afişări)
Atelier
melancolie
:
Poezie 2020-10-13 (111 afişări)
Atelier
nicăieri
:
Poezie 2020-10-12 (105 afişări)
Atelier
magmatic
: din volumul cadrane cu aripi
Poezie 2020-10-10 (160 afişări)
Atelier
grindina
:
Poezie 2020-10-08 (225 afişări)
Atelier
invictus
:
Poezie 2020-10-07 (132 afişări)
Atelier
pas
:
Poezie 2020-10-06 (173 afişări)
Atelier
abis
: din cadrane cu aripi
Poezie 2020-10-06 (176 afişări)
Atelier
plecat-a poetul
: volumul cadrane cu aripi
Poezie 2020-10-05 (169 afişări)
Atelier
cadrane
: din volumul cadrane cu aripi
Poezie 2020-10-04 (282 afişări)
Atelier
Pagina: 1 |
|
Pagina: 1
OffTopic nu am observat la timp primul mesaj
Pagina: 1
|
|
|
|
Biografie Oana Mioara Arhip
Cadrane cu aripi - Oana Mioara Arhip - Editura Vasiliana 98 - septembrie 2020 - ISBN 978-973-116-694-0
https://cadranecuaripi.wordpress.com/
Oana Mioara Arhip “trezește” un spirit poetic pe care l-am prea-uitat, readucându-ne în spașiul romantic-postromantic, dat lăsând ca traseul liricii sale să fie unul al modernismului, pe care n-am să-l numesc în forma ismelor pentru că ar deruta.
Nimic nu e întâmplător în poezia ei, pentru că nici poezia nu e o întâmplare în lumea ei. Toate s-au întâmplat, i s-au întâmplat, toate au trecut printr-un filtru al vieții, toate au nevoie de “țipăt”. Și ajunge să se radiografieze în spațiul poetic pentru că, dincolo de artele pe care le admiră și le cultivă (plastică, teatru, film, muzică) în limbaj are un dat natural al expresiei, o “ureche muzicală” care nu dă greșeală, atunci când o pune în slujba versului.
Ieșeancă de la primul strigăt, Oana Mioara Arhip a ales să-și continue acest strigăt în frumoasa tradiție a urbei noastre : Poezia, căreia i se dedică mai mult decât altor puncte cardinale ale destinului.
(Liviu Apetroaie - Iași 2020)
Meditativă, trăind cu intensitatea mirarea metafizică în fața miracolului existenței, Oana Mioara Arhip ni se propune, prin poezie, cu toată sinceritatea și lipsa inhibițiilor omenești.
Tandrețe, dar și un tip de revoltă în fața imperfecțiunii funciare a ființei, pe care încearcă să o modeleze către ideal. Un dor adânc și dureros, uneori, față de căderea frunzei, întruchipând căderea noastră inexorabilă.
A ales forma poeziei ca să se explice și să ne explice cum viețuiește cu noi, printre noi. Și a găsit o „garderobă” bine croită pe cuvinte, pe sunetul prozodic, pentru ca totul să se înfățișeze artistic și să emane sentimente.
Vine în lirica ieșeană o voce autentică, a cărei frază asumată respiră cu talent.
(Valentin Talpalaru - Iași 2020)
|
Texte Recomandate
