Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate.
Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare.
Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine.
Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi complic viata… de ce spun asta? Pai, anul acesta am terminat facultatea (Limbi si Literaturi Straine – sectia de Germana, Rusa). Imi alesesem din timp o oarecare tema de licenta… dar in aprilie mi-am dat seama ca nu credeam in subiectul respectiv. Asa ca l-am schimbat. Brusc cautam sa demonstrez ca Raskolnikov din Crima si pedeapsa este un vinovat fara vina. Minunat subiect! As mai da de cateva ori licenta doar ca sa pot face din nou prezentarea.
As putea spune ca imi plac lucrurile care inspira, care te pot face sa crezi in ele. Sa crezi ca in toata lumea asta exista un rost si cuiva ii pasa de asta. In felul acesta nu poti fi singur niciodata.
Daca as putea alege, m-as imparti intre munte si teatru. Dar nu pot. Trebuie sa ma supun conventiilor si sa fiu o „corporatista” cuminte. Asa ca stau (din nou) cuminte la birou si fac traduceri pentru o firma de consultanta financiara… nicidecum ceva care inspira… sau poate nu am eu imaginatie.
Din cand in cand scriu. Citesc. Merg la teatru. La concerte. Ascult muzica. Multa! Cat cuprinde! Traiasca muzica! Ii datorez multe zambete.
Eu sunt cea de sus. Din toate paragrafele dispuse haotic. Din toate micile eseuri atasate. Numele meu este Alexandra Stoica. Îmi place teribil de mult să scriu! Nu este un refugiu. Este o parte din mine.
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.
Texte Recomandate
