“Postmodernismul românesc pe înțelesul tuturor” este una dintre cărțile lui Daniel Corbu care a ajuns la mine relativ târziu față de momentul apariției sale. Publicată de editura “Princeps Edit” din Iași, ea se înscrie în coerentul program aplicat de o bună bucată de vreme de către această casă editorială, program menit să promoveze atât vârfurile literaturii contemporane, cât și valorile clasice de care, uneori, suntem tentați să facem abstracție. Cei care îl știu pe Daniel Corbu numai ca poet vor fi surprinși să constate că autorul este și un cât se poate de bine așezat teoretician. Apoi, sub acest titlu, modest în aparență, cititorul va mai avea o surpriză: departe de a fi o carte de simplă popularizare, cum ar fi tentat să creadă, volumul lui Daniel Corbu trasează o serie de linii câtse poate de clare, cu demonstrații de reală acuratețe, cu privire la acest atât de controversat fenomenal postmodernismului. Cunoscătorii de oarecare profunzime s-ar putea întreba de ce mai este necesară această introspecție, câtă vreme chiar corifeii postmodernismului – însuși Ihab Hassan numărându-se printre ei – i-au proclamat decesul încă de la înecputul anilor ’90, iar unii dintre reprezentanții de marcă ai postmodernismului românesc –Alexandru Mușina și Liviu Ioan Stoiciu fiind doar doi dintre ei - s-au raliat de câțiva ani buni la această poziție? Motivel care pot fi decelate sunt, desigur, mai multe. Primul la îndemână ar fi că o bună parte din scriitorii care și-au asumat condiția de postmoderniști –majoritatea aparținători generației ’80 – se încăpățânează în a menține fenomenul ca vector central al creației lor. Apoi, de-a lungul timpului, s-au desfășurat adevărate bătălii între postmoderniști și cei care afirmă, nu fără oarecare temei, că în România, ca în toate țările estice, de altfel, ne-am confruntat cu un postmodernism fără postmodernitate. De aici s-au născut o sumedenie de întrebări, de probleme, unele elucidate, altele nu, iar luările de poziție au fost în destule cazuri minate de partizanatul de grup. Oricum, cartea lui Daniel Corbu mi se pare necesară – spun asta și ca o consecință a frazei de mai sus – pentru că se numără printre puținele în care diagnosticele sunt pusefără patimă și chiar cu o anumită seninătate binevoitoare.
Volumul este structurat pe două mari capitole. Primul se referă la poetica și politica postmodernismului, iar al doilea la postmodernismul românesc. Să ne oprim, pentru o vreme, la cel dintâi. Aici sunt prezentați conceptul, evoluția sa istorică, teoreticienii cei mai importanți – Ihab Hassan, Jameson, Vattimo, Lyotard, Charles Newman, Brian McHale, Gerald Graff, Linda Hutcheon și alții – dar și esența judecăților lor referitoare la postmodernism, care poate fi, în sistemul de repere al lui Daniel Corbu, o nouă epocă a barocului, un instrument ideologic, un neoapocalips necesar pentru ieșirea din tenebre, o falsă conștiință istorică, o formă nouă de manierism, o reconstrucție a memoriei colective a comunicării populare, și lista de definiții atât de evident contradictorii ar putea continua. Cu atât mai justificată constatarea autorului: “Nici un teoretician al postmodernismului n-a reușit să delimiteze tranșant modernul de postmodern, datorită interferențelor, a unei osmoze a elementelor, lucru evident mai ales în cazul operelor unor autori categorisiți într-o parte sau alta.”
Era imposibil ca Daniel Corbu să nu observe legătura aproape organică dintre postmodernism și globalizarea forțată, el riscând chiar să tragă concluzii care se înscriu împotriva valului și a “corectitudinii politice.” Iată ce ne spune el, la un moment dat: ”...această societate postmodernă, programată de cei aproximativ trei mii de mandatari miliardari care conduc planeta (mai ales prin cele patru societăți secrete), acționează prin excluderea sau marginalizarea celor mici, dar cu idealuri clare, cum ar fi cel naționalist, de exemplu. Toate acestea într-un moment în care “lumii îi lipsește un cod moral puternic”, iar “piețele sunt amorale”.
A doua și cea mai cuprinzătoare parte a cărții se referă, după cum am mai spus, la postmodrnismul românesc și începe cu odiseea clarificării termenului și a conceptului de postmodernism. Contrazicând opinia lui Mircea Cărtărescu, conform căreia toți membrii generațiilor ’80 și ’90 sunt postmoderniști, Daniel Corbu îi indică drept postmoderniști și pe unii scriitori din generațile ’60 și ’70, sesizând chiar elemente de neoavangardă la Leonid Dimov, Dumitru Þepeneag, Emil Brumaru, George Almonsino, Virgil Mazilescu, Marin Mincu, Angela Marinescu și susținând că onirismul este, la noi, primul curent literar postbelic. Constatări asemănătoare sunt de gădit și cu referire la prozatori. Mai departe, autorul susține și demonstrează că, într-adevăr, și noi ne confruntăm cu un postmodernism fără postmodrnitate.
Nu pot să nu menționez, în continuare, analiza pe cât de succintă, pe atât de profundă, pe care Daniel Corbu o face cu privire la opera câtorva dintre postmoderniștii noștri reprezentativi: Florin Iaru, Mircea Cărtărescu, Liviu Ioan Stoiciu, Matei Vișniec, Nichita Dannilov, Traian T. Coșovei, Ioan S. Pop, Lucian Vasiliu, Emilian Galaicu Păun (surprinzătoare și generoasă introducerea acestui poet de la Chișinău printre greii studiați), Gellu Dorian, George Vulturescu, Mariana Marin. Una peste alta, o carte recomandabilă nu numai celor care abordează din motive profesionale literatura contemporană, ci și cititorului obișnuit, care nu vrea să piardă legătura cu evoluția atât de surprinzătoare din ultimii ani a acesteia.


P.S. Daniel Corbu propune, la finalul cărții, o bibliografie din care, deocamdată, voi cita doar partea considerată de el ca obligatorie pentru cei care se doresc informați cu privire la postmodernism:


- ASHBERY, John – Valul – poeme, Ed. Luceafărul, București, 1993, traducere și prefață de Dan Silviu Boerescu
- BARTH, John – Literatura reînnoirii: ficțiunea postmodernistă, în Caiete critice, nr. 1-2, 1986
- BARTHES, Roland – Le plaisir du texte, Edition Soleil, Paris, 1986
- BAUDRILLARD, Jean – D’un millenaire a l’autre, La grande mutation, Albin Michel, Paris, 2002
- BAUDRILLARD, Jean – Les strategies fatales, Grasset, paris, 1993
- BAUDRILLARD, Jean – Simulacre et simulation, Galilee, Paris,1981
- BLANCHOT, Maurice – L’ecriture du desastre, Gallimard, Paris, 1980
- BRZEZINSKI, Zbigniew – Marea tablă de șah. Supremația americană și imperativele sale strategice, Ed. Univers enciclopedic, București, 2000
- CAIETE CRITICE – NUMÃRUL 1-2, 1986, Postmodernismul
- CÃLINESCU, Matei – Cinci fețe ale modernității,ED. Univers, București, 1995
- CÃRTÃRESCU, Mircea – Faruri, vitrine, fotografii, ED. Cartea Românească, 1990
- CÃRTÃRESCU, Mircea – Levantul, Ed, Cartea Românească, 1990
- CÃRTÃRESCU, Mircea – Poeme de amor, Ed. Cartea Românească, 1983
- CÃRTÃRESCU, Mircea, Postmodernismul românesc, Ed. Humanitas, 1999
- CÂRNECI, Magda, Arta anilor ’80. Texte despre postmodernism, ED. Litera, București, 1996
- CONNOR, Steven, Cultura postmodernă, ED. Meridiane, București, 1999
- CRÃCIUN, Gheorghe, Competiția continuă. Generația ’80, Ed. Paralela 45, Pitești, 1999
- DERRIDA, Jaques, Diseminarea, Ed. Univers enciclopedic, 1997
- DIACONU A. Mircea, Poezia postmodernă, Ed. Aula, București, 2003
- ECO, Umberto, Lector in fabula, Gruppo Editoriale Fabbi, Milano, 1979
- ECO, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, E.L.U., București, 1969
- ECO, Umberto, Tratatto di semiotica generale, Bompiani, Milano, 1975
- EINSTEIN, Albert, Comment je vois le monde, Flammarion, aparis, 1999
- ELIOT, T.S., Eseuri, Ed. Univers, 1974
- EURESIS, Cahiers roumanins d’etudes litteraires, Le postmodernisme dans la culture roumaine, nr. 1-2, 1995
- EVOLA, Julius – Metafizica textului, Ed. Humanitas, București, 1994
- FEDERMAN, Raymond – Surfiction: Fiction now and tomorrow, Swallow Press, Chicago, 1981
- FRIEDRICH, Hugo – Structura liricii moderne, Ed. Univers, București, 1969
- FUKUYAMA, Francis – Sfârșitul istoriei?, Ed. Vremea, București, 1994
- FUKUYAMA, Francis – Marea ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale, Ed. Humanitas, București, 2002
- GRIGURCU, Gheorghe – Despre postmodernism, eseu în cartea În jurul libertății, Ed. Timpul, Iași, 2003
- GULLON, Ricardo – Direcciones del Modernismo, Editorial Gredos, Madrid, 1971
- HABERMAS, Jurgen – Apres l’Etat nation. Une nouvelle constellation politique, Fazard, Paris, 2000
- HASSAN, Ihab – The Dismembrement of Orpheus: Toward a Postmodern Literature, Oxford University Press, New York, 1982
- HASSAN, Ihab – Paracriticism: Seven Meditations of the Times, University of Illinois Press, Chicago, 1975
- HASSAN, Ihab – The Postmodern Turn. Essays in Postmodern theorz and Culture, Ohio State university Press, 1987
- HEIDEGGER, Martin – Originea operei de artă, Ed. Univers, București, 1982
- HUNTINGTON, Samuel – Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Ed. Antet, bucurești, 1998
- HUTCHEON, Linda – Poetica postmodernismului, Ed. Univers, București, 2002