poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7049 .



Trinitatea minoră a lui Adam al doilea
scenariu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [valu ]

2012-10-20  |     | 



(unde : vb- voce masculină/ vf –voce feminină/ a – actorul )

(v.b.) vânt lin,
geamăt alb, geamăt chin, nu-i cânt
nici odă aşteptatei păci
e doar monedă sângelui menit ţărânii pierdute

(v.f.) Vin îmblânzitori de focuri, dresori de vene răsucite ca un gât spre orizont ambiguu! Țin discursuri metalice, subţiri. În copa-cii surzi cresc vrajbe acoperind oglinzi vorbitoare. Tu dormi, prunc al cadranului! Eşti nadă pescarilor cereşti, nu gândi salvări globale! Oceanu-i plin cu bale şi perspective deja arse de inimi de matrozi amutinaţi, de-ncâlcite ape inutile. Burta celor vinovaţi nu va flămânzi, astfel de s-ar stârni pustia. Tăcere!

(v.b.) refren smuls ca un par
nu păcii îi va sta hotar, nici breslelor cerute de evul
predestinat iertării
nici de-ndoirea sării din ocean cu verbe noi

(v.f.) tu dormi prunc al cadranului, creşti

(v.b.)
urmă pornirilor lumeşti şi n-ai
şi n-o să ai
lirism de dat la schimb pe arme, pe rugi, sau cenuşiu habar
te vor tăia căi ostile
din vena ta îşi va-mpleti fitiluri morţii zeii mai abitir
ca unul plin de frică, de foame şi… sictir, tu dormi cuminte
nu da urechii azi crezare
nici de-i sfârşit de lume, nu timpul te va prinde-n ţinte

(v.f.) nu alerga buimac, nu sări, n-ai puţ
şi n-ai nici …lac măcar
în tine se împacă doar o secundă vântul bătrân cu
vântul prunc

(a) ceţurile înalte au înghiţit lumina şi păsările toate,
ziua s-a golit de sens, preajma-i o gară infinită gară în care trenuri nu ajung
vârfurile moi ale dealurilor stau semne
acolo îşi lasă aleanul satele rare
tulnice, fluiere, glasuri, toate jilave se aud
tot cuprinsul e o apă
apă totală, apă albă, lină

(v.b.) ca-ntr-un film – de vizionat doar cu acordul părinţilor sau rudelor - ha ha ha!

(v.f.) grija mă asedia intimal siluindu-mă, hi

(a) înapoi, dealurile nu mă mai recunosc, satele
nu mă primesc, văile, pădurile,
ceţuri plutesc ca o părere inacceptabilă
am murit și n-am murit destul (moment de linişte)

(v.f.) ipostazele fericirii, părând himere la-nceput: mirele amar smuls păcii şi plângea răpusa mireasă – ţărâna
pentru că ploaia nu mai vine
ploaia nu a avut niciodată umbră? știi?
amână trecere peste oceanul însetat – nu, nu-i paradox…
nu-i cinică iluzie

(a) iluzie, întoarcerea răsturnată a dorului
hei, femeie, unde-ţi sunt eşarfele?
cine strigă?
cine aude, cine vrea să mai asude, dealul nesuit suind
prins
într-o amară chingă împletită noaptea din rugăciuni şi vene arse
cine oare ştie de ce moare moarte vie şi trăieşte viaţă moartă
om! (curge lin, pe fundal, o doină veche cântată din fluier)

(v.b.) vrei …ahei
să sapi seminţei cuib, vrei să storci din toate seve
vrei să schimbi scoarţe, ceruri, vrei să se ştie că ai vrut
vrei s-ascunzi că n-ai ştiut
cuib ai fost şi ai fost sămânţă
sevă ai fost şi ai fost şi ceruri peste scoarţe care ai fost
traiectorie cu rost, dărnicia-i siluită…

(v.f.) iar…!

(a) nu-i cerută, nu-i din ea
când vânatul îşi iubeşte vânătorul, vânătorul dă cu puşca
orb? sau fără vreo durere…
alo, tot ce-atingi eşti tu
transformi materie, undă, har, dulce galben
dulce amar, tu eşti cu sau fără
bobu’ acela de muştar, vrei
vrei şi vrerea
este cale, ne-mpăcată cu tăcerea, din iubiri mocnind pieziş ţinând nemuririi ascunziş (melodia din fluier se schimbă-n ceva vesel)

(v.b.) prietene, stai, teatru-i absurd sau?
Da! uită totul, hai să schimbăm o vorbă
unde, la ce casă de schimb, la ce curs?
hai să ne dăm mai bine
de-a viaţa concretă, să marcăm secunda
cu cretă, dacă ne vom rătăci în viaţă
dacă deasupra ţărânii vom mai zăbovi
(apare în centrul scenei actorul gol puşcă, stând cu spatele la pu-blic, păşeşte spre decor şi o pânză neagră ţine de paravan cât să se îmbrace actorul într-o togă violet, cu brâu auriu, apare în faţa scenei cu un felinar aprins în mână şi o carte mare)

(a) mă simt cu barbă, barbă lungă, sârmoasă
epiderma-i din ziare vechi îngălbenite, se fărâmă de-mi atingi pieptul, braţul, stai
durerea? e frumoasă doar după ce devine amintire
n-ajungă la voi (gest către public)
holbaţi-vă în tăcere, nu aplaudaţi, voi sunteţi eu
dar nu atât de liberi
(în timp ce actorul dansează în spatele paravanului negru din pânză, se montează un zid din cărămizi, ascunde felinarul încât să străbată raze plăpânde, actorul atinge sârma ghimpată şi se-nţeapă, cade)
sânge şi nu ştiam că-i roşu astfel - credeam că-i lucitor, sclipeşte, licurici nervoşi, o lacrimă uite, cade în ţărână
dacă trec mâine ce va răsări aici?

(v.f.) milioane de tone de carne, de oase, cartilagii, sânge
cunoaşte metrul cub de lut şi tu ai scăpat un singur strop şi-aştepţi să nască lumi? Ştii cum se fabrică un prunc?

(a) atâţia dintre voi şi alţii au irosit şi irosesc puterea
să se agațe de acest pământ nemernic, minunat şi blestemat, flă-mând
iată, opt miliarde și peste, de cururi îndreptate-n jos ori minimum două sute grame de fecale
să nu mai spun de alte vietăţi sau alte secreţii
câte tone, câţi litri, câţi metri cubi, ditamai oceanul de fecale
se prelinge pe sub tălpi - cu grijă ocrotite-n tenişi?
Sângele meu e pur, sfinţeşte această ţărână, îi dă viaţă
(pe fundal sunet de vânt)

(v.f.) eroare, aberaţie, eroare (vocea se depărtează, ecouri)

(a) de mâine se scumpeşte pâinea, am auzit în urbe
sau devin mai ieftini banii?
la naiba, toate fețele-s triste aici, după-amiaza în parc
mă duc în pivniţă să…
să plâng? Nu, mai bine chivernisesc sarea pentru întâmplările ma-jore (tăcere)
pământu-mi pare azi o limbă de ceas
glob alungit se-nvârte în jurul soarelui, ai putea să-i spui lunar
indică iată 2099 fără un sfert, mă simt ciudat
aş vrea să fiu şi eu o limbă
să ling cadranul până-l şterg, până rămâne alb să nu ştii câte cea-suri au trecut (atinge zidul)
zidul acesta nu există, cărămizile doar, da, ele sunt, înţelegi? Adam întâiul, sărmanul, a dat nume tuturor vietăţilor, bacteriilor chiar şi... (pauză)
n-a mai rămas nimic de botezat?
Atunci, hai, să zburăm în spaţiu, nu mai avem nimic de treabă aici din vreme ce aici-ul nu există (cade sub scenă în dreapta, după zid, fluierul cântă ceva cazon)

(v.f.) acesta-i momentul pragmatic, verbele aşteaptă

(a) câte porţi aţi trecut ca să ajungeţi aici! (gest spre public) eu? abia de acum pornesc şi n-am libertăţi câte praguri ştiu acestea, să le dau tălpi? am numai două şi-i scris pe ele nume de nori ostili

(v.b.) aseară te-am visat bătrân
cana îţi tremura spre gură
şi ceaţa dinaintea ninselor sprâncene
erai singur, altfel singur, altfel (pauză)

(a) pragmatism e atunci când verbul ţine o finalitate nu promisă cât vie
restu-s nesfârşite începuturi, experimente la care
cronicarul, îngerul morţii, scrie chiar şi strâmb
de pildă acum îmi vine, ah îmi vine
să intru-n lupanare, sex, sex, sex, sex până
la apoplexie, ba totuşi nu eu să fiu acela
doar să privesc, de s-ar putea din trupuri spre în afară, să fiu…vierme?
(v.b.) un om s-a sinucis de fericire
şi-a regretat apoi
în vreme ce sufletu-i se prelingea-n lichide înalte
credea că-i altfel?
O, nu-i, e ca şi cum ai stins lumina şi ai plecat
rămânând totuşi în acelaşi punct, punct, punct…

(a) iată, să faci sex sau să mori
sunt două chestiuni al naibii de pragmatice…
voi? tăiaţi ceapă, udaţi grădina, reparaţi electrocasnice
chiar şi când nu sunt stricate, vă mână acţiune în nervi şi fugiţi de dragoste, veniţi la teatru (pauză)
grav, pragmatismul e să te scufunzi în poezie
s-o bei să o respiri, să te dai cu ea pe la tâmple când e prea tare, ca un parfum, să baţi covorul zburător pe bara din curtea iubitei, pierdutei

(v.b.) mi-am adus aminte: pierdu…

(a) acum pierdutei, ah, trupul meu tânăr
entuziasmul, respiram cu nările amândouă şi…
dar acum, acum ce?
ceea ce pot cu gândul e mult
mai mult, pot elibera lumi, pot distruge imperii –
chiar dacă-s doar din trufaşe bacterii şi
din puroiul strâns nevindecatelor iubiri schilodite încă vii
(plânge molcom, geme, se târăşte lent, lent)
îi urăsc pe negri, toţi negri… urrrăăsc!

(v.f.) ai avut de suferit, sărmane, dar câţi ai cunoscut?

(a) nici unul, dar...

(v.b.) în Olimp am fost recent, de fapt eu l-am zidit cândva
şi nu era picior de negru
doar când se tăia lumina
(a) sunteţi insuportabili azi, n-aveţi pic de clemenţă
nici nu-mi daţi măcar de complezenţă voie bună…
mă-mbrac să plec la slujbă, profesorul trebuie că-i supărat
am lucrări ceva întârziate viaţa aceasta
pe toţi zeii din calcar ce-i ţin sus în livadă, mă jur dacă
nu-s ghiftuit de muncă şi iar, şi iar, iar aş vrea să mă fac de azi ac-tor, las naibii institutul şi lumea lui de ceară
n-aveţi nevoie de un actor? nu? nu-i nimic, lăsaţi, mă mai gân-desc, poate vă vine poftă să vă ţină careva oglinda, iată

(v.b) mă mai gândesc? dar sunt deja aici şi acum viitorul
nu există, nu are conştiinţă, nu cere nimic
proiecţiile mele acolo da, au nevoi şi ce nevoi bleah
atât. acolo nu-s discriminări majore ca…uite-te

(v.f.) viitorul nu există-n realitate, ceaţa aceasta are miros de urină şi de ciment proaspăt

(a) se va rezidi lumea iată, curg cărămizi
ca-n ziua cea dintâi
sau sunt doar omizi din pomul vieţii căzând
bezmetice făpturi
nu-mi pasă, mă dau pe valuri de ceaţă ca la surfing,
în timp ce tu citeşti ziarul – ha…
biata epidermă ce-mi îmbracă oasele păgâne

(v.b.) tristeţea-i multă azi văd, o irosiţi
ce vă veţi face mâine fără ea
nu ştiu izvoru unde-i
că v-aş mâna-ntr-acolo ca pe oi
mai bine daţi-o pe pustii şi haideţi să mergem toţi în vie
avem acolo poame şi avem şi teasc
mustire ca de inimă-ndrăgostită, să vă prindă înserarea aşa,
de staţi prea mult degeaba
veţi înţelepţi beteag şi inutil
mai îndârjiţi în lene şi mai moi curajului şi goi
la muncă deci

(v.f.) să-mi rup splendoarea din aura de zeu
mereu să râdă apoi de mine adjectivele, minciună
să creadă lumea că-i şarmul atâta lăudat
mai bine şed aici şi fac proiecţii despre divină
firea mea de contemplativ aed
prea se reped secundele să-mi muşte genunchiul
şi a trecut o zi aproape fără să cânt

(a) cântare sublimelor dezastre
înnoirii patimii străine, aduse prin vrăji de dincolo de ceţuri
cântare spaimelor învinse doar de alte spaime
şi de putrezirea lor în amintiri ce dor
cântare ne-iubirii care-i cuibărită-n mine de un veac….
ce să-i mai fac sau să-i mai cer ursitei când
ca din puţ în lac mă aruncă neputinţe
şi trag de pieptul meu cu aprigi dinţi, pornirile spre fapte
cum să mai ies din ceaţa ca un lapte
rău, apoi să mai şi găsesc ca pe-un bănuţ pierdut voinţa
care întreagă am avut, cândva demult
hei… nu plecaţi
nu-mi ţineţi iar morală, sunt gata, vreau să muncesc
pot chiar şi să cânt răstimpul dintre rânduri, butuci, ciorchini, mă-car să scap de ghimpii străini ce ţin asediul dorinţelor arzând, la vie mergem, mergem, mergem

(v.f.) mai taci
n-am chef şi gata, nu mă poţi sili, de ajuns că

(v.b.) rămâi, ei bine, stai şi fă-mpotrivă, nu-mi cere pofte apoi, nu-mi cere vin, nici pâine, nici rachiu, sau mai ştiu eu ce, să-ţi cum-peri, de găseşti…
deşi te ştiu, vei plânge ca un milog şi un prefăcut, un sclifosit şi îţi voi da, însă când e vorbă de muncit te dai meditativei stări de înălţare, nu? eu am plecat, n-am să te chem la sărbătoarea rodului, nici la ….

(v.f.) mda

(a) ia-o mai lent, îmi cade sandaua, nu vezi că-s mult în urmă? tu poţi pentru că eşti duh, eşti vânt urât de toamnă…
te mişti ca printre nori iar butucii viei îţi par fluturi
care polenul de pe aripi c-un suflu îl şi scuturi, eu sunt os, carne şi dorinţă, mă lasă în urmă, bine, du-te

(v.b.) înserare minoră, sunet
lin cristal, cristalin curge viaţa după o zi de chin, strădanie
culesul s-a sfârşit
avem de tescuit şi un pic de pregătire, culcuşul vinului să-l pu-nem, câtă fericire!

(a) ce-o fi făcând acum
ea sau el
sau cum crezi c-am izbutit culesul, cu gândul
i-am scris un imn nou, vrei să m-auzi cântându-l? nu-i jale
şi nu-i nici veselă pornire, e pace
atât de bine m-am simţit bărbat, bărbat…
că nu văd clipa, abia aştept să-i dovedesc tăria pe care azi
am câştigat, dar mi-a încolţit o teamă ca o taină grea
o îndoială gravă şi-o sarcină prea mare -
am contemplat cu grijă preajmă, panoramă
vie, deal şi valea cea umbroasă, am desluşit culori şi miros şi adi-eri
viitorul dincolo de toamnă, nu era nicăieri
de unde vom avea aceeaşi vie iar?
din care crud sau divin habar va naşte primăvara?
în care trup nu voi mai fi
de pot muri în orice clipă, din care aripă vântul suflă peste ierni îngheţul
din care colţ îmi ştie gustul osului mistreţul alb, iată-l pe deal, co-boară invernal îl vezi?
dar unde-i conştiinţa mea, latura androgină blestemată, e multă ceaţă, e solidă
vai, ori morţii îi e stăpână via ce-am cules?
acum că am cules-o i-a poruncit pieirea
ca drept răsplată?

(v.b.) îţi ştiu toate dedesubturile, slăbiciunile, nu te mai codi spu-ne cum te cheamă - cum te cheamă - cum /te/cheamă/

(a) adam al 2 lea

(v.b.) cum te cheamă/ cumtecheamă!

(a) o fi ecoul?
m-am ţicnit? sau vocea asta este înregistrare, defectă?
Adam Doi, ţi-am spus, n-am părinţi

(v.b.) şi ce-i cu asta
o lume-ntreagă a rămas orfană
de când un Creator s-a dus, departe, la apus, ne-aşteaptă
la judecată cică dreaptă şi ce-i dacă te cheamă adam
eu n-am de unde şti că poate tot aşa mă cheamă şi pe mine, nu fac caz

(a) tu eşti? mă iartă, nu te-am recunoscut din prima, da
tu eşti şi te cheamă ca pe mine
fie că-ţi convine, mie nu, mergem spre

(v.f.) aiurea

(v.b.) aiurea e deja ceva, noi mergem dincolo

(v.f.) şi unde-i dincolo-ul, câţi au ajuns mergând?

(a) ţicnirea-i cu replică precum la un cutremur, vedeţi?
ăştia ce se vor mine dublat, triplat
mă vâră în discuţii de…
mai bine tac şi-i las
poate or tăcea şi ei durându-i botul
mă duc s-adun niscai stele, pun la borcan că vine iarnă
şi asta nu e totul
din lună-mi fac mănuşi, fular şi chiar şosete groase,
să fie argintii
iubitei care nu-i, îi fac să fie,
tichie şi aşternuturi noi
în care dacă, ah, dacă ar fi să dormim goi, adică nu,
ce să dormim? mai bine…
uite, se lasă soarele pe vine, se ouă?
Nu, îşi mută duhul spre sud
în suflet iar îmi plouă şi-mi asud palmele şi fruntea
lipite de acest geam
vai, şi nici lumină destulă n-o să am! heiouoooo! fiuiuiii !
cât de plumboasă noapte se-aşterne aici,
aprinde naibii felinarul… om, a! eu

(v.f.) o Lună mare
cât o alună se rostogolea, buzele căutau ochiul de grafit
absoarbe acest cadru, ciob de infinit
nasu-i un vulcan cuminte, nasturii degetele aşteaptă
cum călcâiul şi arsa talpă
înălţarea

(a) depărtare nu cunoaşte dorul
eşti aici şi eşti şi-acolo
nu te-ating fiindcă te cere vie acolo, aici părere

(v.b.) te-ai tâmpit

(v.f.) nori albi şi imenşi
ca nişte pânze acoperind pământul
cum ai acoperi mobilierul când pleci de acasă
timp îndelungat
înseamnă că vine iarnă, înseamnă că într-o bună zi şi ea
va pleca, apoi tu
vei trece peste câmpii şi-n urma tălpilor
maci roşii, maci albi acum sunt visuri şi aşteptări
aşteptări

(v.b.) tu crezi ?

(a) te-ai tâmpit?

(v.f.) este chiar nevoie de protagonist noilor spaime
strigă, hai strigă tare, cu putere -
în tăcerea ta plutesc
tăcerea ta mă cheamă iată ştiu cuvintele toate,
le distilează şi-mi dă
să beau ea, Luna acestei nopţi

(v.b.) fără oglinzi retrovizoare, inima tânără
mută sângele în miracole iminente
promisiunea zorilor celor îndrăgostiţi

(v.f.) când ai fost romantic ultima oară, spune
dragă nerv ostil, spune
care prea îmi stai ca un filtru
între mine şi fotografii gata să se întâmple
secunda imediată?

(v.b.) cum te
cheamă zici, adam vasile al 2 lea
şi aici ai inimă, acolo inimă, dincolo inimă, nerv
distanţe dintre ele? sau fum
adam întâiul era mai nevasile şi era fără
copilărie

(v.f.) şi nici soacră

(a) de ce-ţi tremură bărbia Doamne când iţire
capătă om, să nu se bucure prea
că-i dai drumul în lume cu suflet?

(v.b.) nu ştim
de-i suflet nou sau cârpit, însăilat în grabă

(v.f.) dar l-a sporit vreodată destinul ?

(a) ce-i ăla şi unde în viitor izvorăşte, să mă duc
săi tai din curs, să-l deviez spre naibe multiple
să ai de unde alege dacă tot e liber cel arbitru, sau să-i pun
leşie

(v.f.) tu de-ai putea ce n-ai face
stai ţeapăn văd - nu ştii că
nu poţi trage cu tunul în fluturi? nu ştii? ăă? taci

(v.b.) stereotipism, m-am săturat de voi
şi utopii care ar putea fi dezutopizate, nah - mutate-n plan concret în

(v.f.) chinuri proaspete

(v.b.) mutate în... da, să nu mai ai impresia de control
asupra lucrurilor, situaţiilor, o nouă atitudine zic
insolitul, precedentul aduce spaimă, vedeţi
repetabilelor erori le dăm aură de certitudine
normalitate, e bine aşa doar pentru că tata
sau mama aşa mureau
nici nu contează cum trăiau!
norme, necesitate, prejudecăţi devenite principii
tradiţii bine-nfipte, maţe fripte şi săbii
filtre grele ochilor
oamenii cu cât îs mai mari cu atât se joacă de-a destinul
mai abitir ca zeii şi mai ales când vorbă e de altul…
victime colaterale mereu alţii - ei niciodată, da.
cum vom putea scăpa de pseudomorală, de surogat de bine

(a) limba mea, limba mea vai
limba mea vai vouă dacă-i dau ei
vacanţă
să facă ce-o vrea
să vă lingă oglinda-n care vă vedeţi
de vă vedeţi - dar o ţin cumpănă
pe talgere: stânga uitare dreapta indiferenţa
credeaţi că zic de grai, aha
nu am cuvinte pentru voi, nici etaloane, că proşti
de vă zic e rang deja văd mult prea departe în jos
nici proşti adică
mă zbat nu cu-nţelesuri
nu la cules de vie aţi ales
ci filosofâsuri sterpe
mă zbat să v-aduc truda în oase, foame-n verb şi
vederea dincolo
de simboluri seci, secătuite
de figuri de stil şi neîmplinite aspiraţii
doar pentru că speranţa moare prima
când nu-i inima gata

(v.f.) inima să moară-n ea degeaba, fără năzuinţă
dorinţă ideatică, sex tehnologic, pupici din plastic, fără dor
de absolut, pustiu e-n tigva ta că-mi vine să te dau
prin sârma aia ghimpată
poate înţepând-o îţi revin simţurile toate
te chemi din nou la viaţă

(v.b.) viaţă? dar cine ştie ce-i?

(a) da. lăsaţi-o încolo de …
nu puneţi nimb de înţelept unui păduche perorând bezmetic

(v.b.) am măsura mai bine

(v.f.) ce?

(a) am măsura, desigur, puterea previzibilităţii
sau imprevizibilităţii, părinţii da, iată
plecând de la părinţi ştiind că nu sunt vinovaţi
de erorile progeniturilor ci invers
agurida strigă din dinţii strepeziţi
pentru că o mâncară inconştienţi ai voştri dragi
părinţi

(v.b.) am un nou cuvânt obsesie: ciuperci

(v.f.) risipă, abuz, facem abuz de superlative
tot mai des tocim
expresii fără măsură, acum vă cere, cine?
să cântăriţi părere dinspre idioţie
sunteţi prelinşi în utopii
să nu vă zic pe nume - scrântiţi
vă fac o supă din intenţiile voastre chipuri de bine
şi-nveninez pământul
precis

(v.b.) stingeţi lumina, nu vă dor tălpile strivind
atâtea becuri ?
călcaţi fără măcar să întrebaţi ale cui sunt
aveţi voi becuri să călcaţi pe ele?

(v.f.) vă scot tot eu din rătăcire, cât sunteţi de…

(a) suntem, ei bine, trăim

(v.b.) trăim frumos, nu e vis, nu

(a) nici în vis
(v.f.) ci pentru vis

(a) trăim apocaliptic
prea repetat sfârşit de lume continuu
angoasantă trecere - renaştere, remoarte…

(v.f.) nu ne aparţinem, nu ne aparţine nici măcar
nimicul – măcar ăsta!

(a) e limpede, tu n-ai iubit

(v.b.) ba da

(a) tu n-ai iubit, a fost părere

(v.b.) oh, ce bine să fi fost

(a) de-ai fi iubit ai fi murit destul şi ai fi trăit în ea
cum raza coborând din soare nepretinzând un înapoi
în matcă

(v.f) să ne-necăm în soare deci, să ardem

(a) de iubire…

(v.b) inflaţie de gesturi, lehamite sau spaime noi?

(a) mă simt o piatră din piatră
ne bună nici măcar de var, de punte, de hotar, de temelie
de statuie, sunt piatră fluidă, piatră părere, piatră iluzie,
piatră lacrimă
fostă lacrimă
din ochi de om zvârlită fostă bucurie, nu pot iubi
m-arunci să pot?
Aruncă-mă şi-n aer traiectoria-mi va da poate
consistenţă din nou
sau în tâmplă ţintă, tâmpla celui care mi-a scrijelit
inimă, memorie
memoria zădărniciei

(v.f.) taci

(a) tac dar în tăcerea mea voi înmuguri blesteme
de-aş fi fost măcar o zi femeie aş fi ucis adami şi şerpi
şi fluturi, chiar?!!!

(v.f.) ai fi făcut centura (pauză)
între calea lactee şi la naibele străine, depărtate
ai fi fost o târfă cosmică, în lupanar galactic şi niciodată
penelopă docilă şi naivă, măcar fi ce eşti acum, măcar
arată-ţi bărbăţia, hai

(a) ce crezi că băăărbăăţiiiaa îmi lipseşte?

(v.f) o, nu, îţi prisoseşte, da, îţi chiar rămâne
să te minţi menirii de stăpân total, părerea?
eşti un drăguţ, ciudat copil şi-un animal destoinic uneori
ţinea-i comori cândva pe braţe şi acelea
erau fruct şi sâni şi şoapte ne-nţelese urechea-ţi desluşea
acum eşti homo tehnicus, eşti hologramă plânsă
şi urmă de cămilă îndatorată băncii şi uneori eşti
tristă figură de artist - ce umple lumea de-un select plictis

(a) când nu-nţelegi urăşti sau pui dispreţ

(v.f.) tu mă urăşti, tu mă urăşti?

(a) ’mnu, de te-aş urî ai şti
din nepăsarea din care te-aş hrăni şi n-ai avea o alta
te tolerez şi uneori te cert, te las dar nu te las de tot

(v.f.) şi-mi dai hrană peste bot cu sila fără să-ntrebi aş vrea?! cândva îţi va păsa de indiferenţe, ce le măsori ca daruri?

(v.b.) ce să spun! vă îmbăţoşaţi şi din ridicol faceţi steag
beteag vă ţine îndemnul rău, nici răi nu dovediţi să fiţi ca lumea, dar buni? Mă duc să dorm

(v.f.) da, când tu dormi eu redevin întreagă şi-mi fac de cap

(a) de cur şi de hârjoană ca o pisică udă
mă duc să dorm şi eu, te las să cânţi iubirii
să te-nfiripe cu moartea, să reînvii când norii grei asudă
trăgând un cer metalic şi-un brâu multicolor târziu
după potop

(v.f.) aş, nu scap de voi, deşi nici cred că ţin atât
pot face din glasul meu potecă
să-ţi vină ţie fraiere iubită, na
să nu mai zici că mă tolerezi, mă ţii, mă alăptezi cu nerv
îţi voi fi serv o noapte şi-ţi voi fi dincoace de moarte
mă vezi?
nu. știam. uf, cum mă mai umple de năduf dorinţă
să fiu în palma ta umilă gărgăriţă, să zbor apoi şi tu s-aştepţi

(a) n-aştept murind, ci altul vei găsi doar, în mine
de-ai să vii (pauza)
schimbăm firea noastră, ne roadem de pietre
ne tocim, parc-am fi grafit, tălpi roase cu fiecare pas
ce-a mai rămas din cel ce-am fost?
unde-i mândria, copilandru vesel, pupând zemoase
buze de fete subţiri?
unde-i tărie, nerv, viteză, vână, în ce-o s-apună toate?
ieri mi-am negat un crez, diseară precis voi lepăda un altul
mâine, întreagă pleiadă de principii va luneca spre dracu’
mă va muta într-altul de nerecunoscut
şi ce-am iubit? unde vor fumega inimile arse vremi trăite?
Promisiunea unei grădini, bleah

(v.b) de spini

(a) de spini

(v.f.) unde n-ajungeţi pute
proverbele sunt vii
încă
splendoarea nu vă năclăia dacă rămâneaţi pe stâncă sus,
acolo
de unde pândeaţi la râu pulpe, spinări, umeri, sâni şi…

(a) priveam şi nu-mi aduc aminte când şi cine
m-a strigat în jos

(v.b) era ispita, adică diavol arhitect de patimi, frumos
atât de blând înţelept
părând

(v.f.) frumos vă place să uitaţi, deziceţi gând, foame,
râvnă şi orgolii
poame dulci au fost secundele
fotolii comode anii mei tineri, acum v-aţi vrea virgini
temându-vă de plată, de judecată, şi de neputinţe?
recunoaşte tu, biet încă în putere, la câte ploade nu rânjeşti
câte nevăzute gesturi, bale
dai târcoale-n gând şi dezbraci fese cu privirea
ai tăvăli-n ţărână biet trup mugur de rai
reeditând o clipă bărbatul ce erai?
târziu - dă-ţi alunecarea
genunchilor pe pleoape, ţi-e din ce în ce dar nu ştiu care ce
mai aproape cealaltă faţă a mea
priveşte mărul
adam vasile 2, priveşte cum a fost întâiul,
cum am fost tineri noi
cum mărul dacă-l muşti or nu
tot putrezeşte, cade

(vb) de vină este coada
de vină este ramul
şi cine-a împins vântul dinspre nord

(a) ia stai aşa, dacă stingi lumina, mă-ntreb
culorile se sting şi mor, să reînvie când aprinzi din nou?
sau viaţa ta-i culoare sau e sunet sau e ce? e piatră?
nu cumva culoarea este adormită, în linişte aşteaptă
când doar tu zbieri
să ştie galaxia că eşti vie? taci
cui trebuie acestea
bârfele cosmice dinspre moarte
cui întunericul…va cere seamă?! ă

(v.b.) las-o, ascultă-mă, las-o
hai să tuşim supraelastice visuri
şi să te schimb pe-un ban de ajuns cât să îmi iau o turtă
nici aia pentru mine, nu am nevoie nici de lumină astăzi
la ce-ai vrea tu să-mi ştii culoare şi

(a) ho, că nu ţie

(v.f.) am lipsit mult? am fost la coadă la cireşe
sau chiar coada eu eram, am fost şi nu ştiu
cine-i buză, cine-i azi cireaşă
am fost la o reconstituire, să recunosc din faţă
şi din profil adamul din lanţul maimuţărimii foste
şi am înţeles că Evă eu n-am fost atunci, nici şarpe, nici nor
eram o biată frunză (slab, trist)
şi-am mai cuprins o taină
Creatorul din lut când frământa întâiul Om
i-a dat chip de femeie, apoi l-a completat nervos
punându-i daruri cu care-i azi fălos şi i-a sluţit oarecum
aspectul
strivindu-i olecuţă intelectul şi graţia
şi la făcut credul
mult mai apoi, când el a zis ,,destul” singurătăţii –
deci nu pentru menaj
i-a smuls o coastă cică
dar nu pentru femeie, ci doar ca să poată să se aplece smerit
iar de împlinit femeia Creatorul a uzat dorinţa neştiută
de frumos
pe care-o învelise la-nceput c-un rost în însuşi prima mutră
pe care mima-i azi copertă lacomă
la ancestrală camasutră, deci
din veci şi până-n veci vom fi-mpreună
tu tont şi chior, eu cea îndrăgostită, cu lira însă

(v.b) îndrugi prostii

(a) prostii, te voi ucide fără să

(v.b.) te implor aşteaptă, nu te pripi

(a) ba mi-e revoltă şi ruşine, ciudă, ură, gata
o lepăd, eu sunt bărbat, cel mai bărbat

(v.b.) ai să regreţi amarnic dac-ai s-apuci fireşte
te sinucizi aşa, te rog, renunţă

(v.f.) să scapi de mine? ce nărod, ei bine fă-o
doar de-ţi tai din puţă, pân’ la rădăcină, poţi
atunci eu mor iar tu rămâi bărbat întreg şi solitar

(a) păi cum bărbat de nu voi mai avea
vigoarea-ntreagă?

(v.f.) cu firea-ţi bleagă nu pricepi că bărbăţia nu-i un maţ?!
hai, taie, hârşti, hârşti
şi n-arunca în ţărână dă-o la vulturi
şi ca de friguri să te scuturi şi să uiţi

(a) nu. nu vreau, nu pot, nu-mi cere, oooo!

(v.f.) atunci să mă suporţi în tine, să nu te ruşinezi
nu te mai da băţos cu doar ce-i trecător
mai bine hai să mergem amândoi

(v.b) trei

(v.f.) trei

(a) trei?

(v.f.) aha la cules de fulgi, de fluturi, suferinţe
să ne-mbătăm o clipă de dorinţe, să ne muncim felia de pământ
acum (efecte de scenă, în public, scara, invers, parfum, lumini, fulgere)

(a) dacă tot e noapte şi e lună nouă
să las în linişte un gând să se strecoare lin
căci dac-o fi oriunde ţintă precis va fi atinsă

(v.b.) de boli

(a) şi boala are ascensiuni ciudate, înalţă spirit
şi înmoaie trufii nemeritate
să mergem mai departe şi nu mă întrerupe
mutam un ideal în faptă taman
când tu te-aruncai în ne sperare

(v.b.) de pragmatism am perorat, s-a dus
ne-am amăgit şi-am râs, despre iubire şchioape
glezne aprinse s-au aruncat în ape tulburi, rele, am tot vorbit
de vreme şi de vremuri am nărăvit cu bârfe şi despre târfe
am vorbit întruna
la muncă a fost îndemnul clar
doar până la despre cine să purceadă, ce samar
ce deal şi ce uzină de-nşelătoare piese ţine
un diavol nou, intransigent şi comic iată
ne ţine-n lesă ca pe căţeaua tunsă şi-mbrăcată în aur


(a) era oglinda ta de faun şi de zeu apus
răpus de amigdalită, la câte ai deschis gura-n van
şi nu zic despre faptă ca o consecinţă, era doar un îndemn
să nu mă prindă vremea paltoanelor din lemn, prea slab şi
pricăjit

(v.b.) şi ne…

(a) iubit

(v.f.) aha…!

(a) gata, în urbe este frig, este rumoare
îmi pare că-i un murmur pe străzile lucind
de foame cetăţenii se-ntrec
în frumuseţi părere, în

(v.f.) am o idee

(v.b.) era şi timpul, îmi lipsea-i, tăcând
credeam c-ai părăsit actorul nefericit de bun
şi ai plecat în lume să-ţi găseşti stăpân nou

(v.f.) clemenţă am avut întotdeauna
pentru conştiinţe treze doar după ce se-ntâmplă
nenorocirea bărbatului prea-ncrezător în muşchi
în panorame şi-n luciri, mai rămân că mor
de curiozitate
să văd cum poţi tu să mă dai pe spate

(v.b.) şi să rămâi aşa
e cum poţi tu mai bine!

(a) cât voi mâncaţi… castane
pe spuza altuia, pe cheltuială multă
am dus la capăt rândul şi-am început un altul
pot deprinde lesne să vă ascult pe toţi, să mântui lucru
iau scara iată, mă sui în cerul clasa-ntâi şi cu tichet doar dus
nu cred c-aş mai avea ceva de spus sau de-nţeles,
lehamite amară
şi fum iute pe-o nară iar pe alta ape
rămâneţi, iluzii hilare, o!... voi, cine o să-ngroape fără mine
fabule nescrise veţi ajunge, statui cu tonţi stând în boscheţi,
pe vine

(v.f.) e paradisul

(v.b.) e naiba strălucind, taci, ascultă vântul!
mai bine hai să-i ţinem scara, sau să o împingem?

(v.f.) da, să cadă

(v.b.) în păcat

(v.f.) cu voi uite ce proastă, am uitat

(v.b.) ideea
cui îi pasă, musteşte lumea

(v.f.) biet abur, asta eşti şi n-ai să pătrunzi
eresul este şansa
supa, osul, carnea sau leguma, nu hrănesc destul cât
eu-lui sinea reflectată-n nălucire, să-i ştie frână? cine? tu?
tu vii doar după grea cumpănă, după dezastre
să-i spui c-aşa e scris în astre, că-i vina lui,
că-i carmă
şi nu ai scut nici armă pentru el, eu am, o vezi?
am trei cirezi cu vise şi promisiunea iminentelor împliniri
îi dau să nu se sinucidă, sacul cel mai mare din care îşi ia
minciuni
să-ndese în nări ghiftuindu-şi nerozia şi erezia cum că el e
deplin stăpân
peste regatul inexistent şi chiar să fi fost tot aia-i

(a) am adormit aici părându-mi-se pace
ce zumzet, de fâlfâit de aripi de îngeri betegi şi prăfuiţi
e abur uscat, e sclipire orbitoare, mi-e gura umflată simt
buzele căzând
ia uite, jos, năroada conştiinţă, şi-o închipuiam virgină
pentru că totdeauna cădea pe mine vină şi-mi asumam
o cruce de dus
şi uite şi femeia, singura, desiliconată şi nudă şi ce ironie,
are păr
este păroasă mai tare ca o capră, ca un călugăr, ca o poftă
amânată mult
ea mă insultă, mă-ndeamnă la romantice porniri
şi te mai miri cum moare
speranţa şi nu doar
când eşti astfel întreit şi pus la cazne, la trudnice corvezi
păi cum să crezi în soartă, în noroc sau ce?
E vina noastră, dilema-i dezvelită, era un ciob în ochi,
în inimă

(v.b.) vine

(v.f.) e altul

(v.b.) el este

(v.f.) dar n-are chip, nu are consistenţă, e duh sau e nălucă
(v.b) aşa eşti tu spăimoasă
e obosit şi intrigat, dezamăgit aş spune
dar dacă vine, să-l primim cum se cuvine, tu cântă
iar eu tac

(v.f.) mai bine să mă îmbrac în voaluri
unde am pus parfumul?

(a) v-am prins
nu trebuie, rămâi aşa, duhorile-s aceleași, hei
trezeşte-mi conştiinţa s-o răsplătesc c-o vargă

(v.b.) dacă ţi-e dragă libertatea, dacă ţi-e umbră lenea, dacă

(v.f.) ţi-s dragă eu

(v.b.) dacă nu poţi păşi
părându-ţi pasul iminent în aer, gata să cazi, abisul nu sunt
eu
eu sunt aspiratorul entuziasmului precar
sunt un pescar de vise schilodite, le repar, sunt toiag

(a) eşti fără să mă-ntrebi, te-am alăptat cu sânge
mă strânge astăzi mâna când cauţi tot la mine plata
şi fata asta care cânta duios e târfă, e gratis pentru toţi şi
numai mie scumpă

(v.b.) stă să irumpă, fugi
din nori ostili, din sulf şi din venin te va pune să sugi vlagă
nu-i este astăzi mintea-ntreagă, dar ce i-a fost?

(v.f.) mă duc, te las, mi-ai fost părtaşă, ar trebui măcar acum
să-mă însoţeşti
ascunde-te în haine preoţeşti şi hai cu mine
sunt peşteri sub eden, sunt replici de oraşe asimetrice,
pe dos chiar
îl aşteptăm acolo, doar ştii că nu-i menit
nu-i împlinit dacă unul o să stea, ne va chema precis

(v.b.) este decis, îl văd, îl ştiu că doar
păi ce, nici eu să nu mă prind
uite, îşi împleteşte din vene ilic
din visuri bice
din părere va muta în putere şi e grav

(v.f.) ai aş
nu a plătit lumina
se va întoarce în oraş, cu noi, cu lumea, cu fluviul de fecale,
cu pasta de-ntuneric
şi hărmălaia electrostimulată-n vene
nu a plătit nici gazul
nici apa, nici internetul, să nu mai spun de … muncă
îi place slugă, îi place zarvă multă, rachiul, ţâţa, arta
pseudo-

(v.b.) pseudo-poetică, lirism fals, fâsuri
ce-l caută să-l scoată din abisuri şi-acelea derizorii
(voalurile dau iluzia furtunii, dansatorii fac acrobaţii
sugerând lupte)

(a) foamea mă strigă de prea aproape
şi nu-i doar una, sunt mii, sunt ca furnicile, ca păduchii,
ca… razele plecând, părăsindu-mă
ce-am făcut sau ce n-am făcut să merit asta
sunt singur şi e linişte rea
sunt măcar
de n-aş fi cui i-ar fi bine? dar rău? dar ciudă?

(v.b.) simt miros de Iudă, de acru şi de iute
cineva împute cerul cu rugăciuni perverse
vin raze şterse, diluate, departe părerea că-ţi sunt sprijin
femeia care te pândeşte-n tine e moartă după daruri,
complimente, măguliri
de asta te simţi flămând, de ce n-o extirpară oare
păţaniile ieri-ului când
un gând te-a învăluit să fii doar tu, bărbat şi zeu
n-am cum să capăt vină numai eu, nu pot să spăl smârcul
de pe pleoapele tale ascunse în cenuşă
nu-i voia mea să te hrănesc, nici n-am cu ce, ori vrei
minciuni?
ei bine, tu eşti singur
dar eu cum sunt? dar femeia cum e, dar lumea, universul,
până şi Dumnezeu e singur în puterea Lui
la ce te smiorcăi, munceşte, truda te salvează, fă-i toantei
bijuterii
din aripa stropului de ploaie
te scarpină la...

(v.f.) hei, nu-i nimeni aici?
aş vrea un pic de iaurt, sunt pusă la dietă
şi-un pic de suc de...

(v.b.) vargă
nu ai dormit acasă, nici împletit colacii
deci meriţi numai apă şi nici de asta nu-i
poţi lesne deci să cauţi doar un cui şi pune-n el întreagă
pofta
pe toţi dracii de nu te spun altfel

(v.f.) în urbe-i răzmeriţă
iar s-a scumpit benzina, e grevă şi e haos, electoralele-s
gătite
promisiuni de zile din ce în ce mai fripte, bărbaţii-s toţi
acolo
am fost dar n-am văzut niciunul mai prost ca tine şi
acesta-i compliment
ce naiba mâncăm mâine, cum umplem cardul iar
şi băncile-s în grevă şi coaforul şi la orfelinat pustiu
la puşcării e cântec de dor de libertate, nu ştiu ei
singurătatea-i sfântă şi-i salvare şi-i îndumnezeire, doar ei
mai sunt bărbaţi
voi doi sunteţi doar dâre misogine
şi nu mă ameninţa, hai spune, cum şi eu pot să spun
mai bun ar fi să taci, să nu-l deştepţi, ne este mult mai bine
aici
cu el doar

(a) prea mult murmur
creşte, cine-l mână, simt
miros de sânge de tânără femeie, de fecioară
simt miros de fân cald şi umed şi de ploaie, simt arcuri
încordate
mi-e frică şi mi-e drag să-mi fie
în urbe nu mă las purtat, cine mă ştie că exist
cine a ştiut
la institut e vraişte, au zic că e vândut şi va fi transformat
în iesle
a dat de veste papa, vom reedita salvarea, Mesia
se va naşte iar şi iar îl vom ucide
clopote auziţi? treziţi în oase jalea, hai, apocaliptic dans
secundei ce-a rămas să-i dăm o dilatare cât viaţa toată

(v.b.) gândac
şi nu din gând îţi dau etimologic sens
ci te privesc
atât

(v.f.) ia, mănâncă
îţi dau această turtă şi vinul ia-ţi-l singur, nu ştiu
să sucesc vrana, iar cepu-i rupt, e moale
ia, de unde vin mirosuri de oţet?
ori nu cumva deja-i…

(v.b.) târziul masculin se-mpăunează
deşi învingătoare
nu-i ideea

(a) ba da
mă las în ea pe vine şi tac
sunt distrus de foame, de ne iubire
de zgomot nesfârşit
scrâşnit de dinţi continuu, sunt frânt
ulcer pe suflet port şi-n minte şi-n vintre
şi-n părere chiar
chircit aşa să mă lăsaţi, fugiţi
voi mai aveţi vreme să vă adăpostiţi cumva
trei naibe mai încolo sau poate ceruri negre
sau (zgomot de tobe, fulgere, trezirea)
deja e şapte, cafeaua n-am băut-o, plec
mă frec pe muchii aspre de pereţi scorţoşi
tu du-te şi te spală că miroşi
hai, fug
ajung târziu la muncă e şi zi de leafă
iar trebuie să trec şi pe la
să plătesc pensie alimentară statului
claselor de fanţi
mai dă-i în ale mă-sii, pa
de ce mă doare fruntea, doar am dormit un veac, dă-mi leac
femeie
dă-mi pilula (linişte şi mirare, e singur)
unde boala eşti, ăăăooouuu, nevastă… Sunt însurat?
nu ştiu. Părea că am femeie undeva prin
(caută peste tot, şi sub cărămizi, buzunare)
era parcă mai multă lume
unde-s copii, părinţi, colegi
şi unde-s spectatorii?
mi-e frig, mi-e teamă, sunt mort, mi-e cald
nu, nu sunt
sunt singur şi a venit lumina, cafeaua este rece
plec la serviciu
de-o eră tot zic că plec şi

(v.f.) praful e subţire

(v.b.) nu-ţi place munca dar ţi-e ruşine şi frică
ce-ar zice lumea
mai ai şi rolul din piesa următoare, cea în care
nu mai munceşti deloc, eşti actorul lumilor ce vor veni ca să
le ţii oglinda

(v.f.) vezi că homosexualitatea subalternului tău nu-i
genetică, te-au minţit revistele de ştiinţă, e psihoză, aşa că

(v.b.) trece pe la tine diseară arhitecta de la spaţiale,
găteşte-i ceva
să n-o porţi în eroare

(v.f.) să nu te poarte-n eroare
vezi că nu-i de ajuns de fată mare aşa cum se dă

(v.b.) lasă fobiile, nu fi inhibat
și nici nu bea ca prost’ prea mult
timiditatea este pentru teatru

(a) ce-i zumzetul acesta şi
mă doare şi capul, uf, uite, am pierdut tramvaiul

(v.f.) şi femeia

(v.b.) şi femeia

(a) tramvaiul

(v.f.) la femei să nu mergi niciodată pe scară

(v.b.) la tramvai să nu mergi niciodată pe scară
(a) nicio scară
nicio scară, bine, am simţit cum şoareci mă educă în stomac
să vărs nu pot
iau un taxi (fluieră scurt, cade în spatele scenei în braţele dansa-torilor care apoi îl aruncă în sârma ghimpată în care se încurcă mişcându-se) am ajuns?
aşa merit
aşa merit?

Cortina

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!