poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-25 | |
Are tricou albastru și fumează. Fumează. Fumează pe bordură. În acest scenariu personajul cu tricou albastru trebuie să stea pe bordură și să fumeze. Să stea jos pe bordură și să fumeze, nimic mai mult. N-are relevanță cine este. Barbă, greutatea, culoarea părului, tatuaje. Tricoul albastru și fumul urcând spre cer. Spre Dumnezeu. Dumnezeu își ține capul în mâini și privește și el la personajul cu tricou albastru. Privirea tuturor este îndreptată spre tricoul albastru. Uneori tricoul se mișcă acționat de mușchii personajul. Nu e imposibil. E ca și cum ar bate vântul și s-ar mișca frunzele copacilor. Se mișcă. Tricoul. Tricoul se mișcă. Personajul fumează. Știu. Timpul se împarte în secunde, minute, ore, ani, decenii, milenii, ere și moarte. Într-un pachet de țigări stă moartea. Sau poate că nu stă, se odihnește. Imposibil. Moartea nu poate sta într-un pachet de țigări. Coasa. O coasă nu încape într-un pachet de țigări. Se poate demonstra matematic. Am mai spus-o. Moartea nu există. Moartea e doar un viciu. Personajul cu tricou albastru are o coasă lângă el. Dumnezeu știa că în spatele personajului cu tricou albastru exista o coasă. În acest moment coasa face parte din scenariu.
Salut. Mă cheamă Albert, dar îmi poți spune Alberto. Albert. Mai ai țigări. Tricoul meu albastru nu are buzunare. Stai jos. Clădirea din fața noastră are multe ferestre. Da Albert. Multe ferestre. Toate ferestrele sunt acoperite. Stii de ce. Da. Trebuie să-ți spun ceva. Nu face parte din scenariu. Spune-mi. Nu e nimeni în spatele ferestrelor. Clădirea. Știi. Nu există. Suntem doar noi doi aici. Tricoul meu e plin de sânge. Da. Acum observ. Tricoul tău e plin de sânge. E sângele tău. Da. Ce trebuie să zic acum Albert. Nimic. Tu fumezi. Eu mă duc în spatele ferestrelor. Ca un sinucigaș. Clădirea nu există. Noapte bună. Aha. Alberto se ridică. Publicul poate observa o clădire cu multe geamuri. Sinucigașii fac semne de bun rămas, ca și când toate vietățile din lumea aceasta s-au urcat în trenul ce duce spre Auschwitz. Tricoul e plin de sânge. Acum știu, tricoul e plin de sânge.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate