poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1490 .



Lucruri de mult uitate
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AndreeaButuza ]

2009-04-28  |     | 



A fost odată ca niciodată o tânără frumoasă, deșteaptă și atât de optimistă încât era convinsă că, dacă își dorește cu adevărat, poate muta până și munții.
De ce ’’A fost odată...’’? Pentru că a trecut atâta timp de când acea tânără îndrăznea să viseze și să spere încât tot ce a mai rămas din ea nu e decât o epavă, o urmă de radieră care nu mai e de niciun ajutor, un nimic urât si dezgustător, un nimic care stă în calea celor din jur ca o piatră în mijlocul râului, un nimic care, din păcate, există. Cum a fost posibil așa ceva? Cum a putut timpul să deterioreze atât de tare un trup, o inimă și un suflet de femeie care iubea cu pasiune viața? Când s-a transformat acel chip frumos și curat într-o mare de riduri și adâncituri care trădeaza emoția și încruntările trăite cândva? Dar părul? Unde e acel păr negru și des ce-mi mângâia spatele și obrajii? Nu mi-a mai rămas decât un smoc albui si încâlcit. Unde am dispărut? Unde s-a dus iubirea din inima mea și speranța din ochii mei? M-am rătăcit încet și sigur și aș da orice să mă mai pot naște încă o dată pentru că acum aș ști cu siguranță ce decizii să iau, ce sfaturi să ascult și pe cine să prețuiesc.
Durerea e foarte mare. Sufăr, sufăr singură, în casa asta uitată de prieteni, de vecini, uitată până și de propii mei copii. Cu toții m-au uitat. Nimeni nu mă caută, nimeni nu-mi dă nici măcar un amărât de telefon. Până acum doi-trei ani încă îi mai așteptam, incă tresăream când auzeam vreun sunet – și acum aud, dar știu că e doar vântul. Doar el mă ascultă, doar el îmi mai vorbește.
Bătrânețea e greu de îndurat, dar singurătatea e cu mult mai grea și totuși, odată cu trecerea timpului, începi să te obișnuiești.
Am avut o viață grea și nefericită, de parcă însuși Dumnezeu m-ar fi blestemat. Totul a început atunci când părinții mei au fost nevoiți să se mute...

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!