poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1886 .



Omul pe care-l văd
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [andrei123k ]

2013-11-30  |     | 



Omul pe care-l văd


I

Nu departe de locul unde eram ieri am reușit să mă strecor în mintea lui. L-am văzut cum săpa o groapă pătrată. Dincolo de el era un cal care aștepta legat aproape fără a se mișca. Stătea în picioare fără a da nicio importanță celor ce se petreceau la câțiva pași de el. Era clar că ceea ce făcea omul acela nu avea nicio legătură cu acel animal. Asta își putea da seama orice om, mai ales eu care am intrat cumva în mintea lui. În mod normal nu avea de ce să sape acea groapă în locul acela destul de circulat, dar după ce l-am văzut terminându-și treaba mi-am dat seama pe loc de ce anum e făcuse acest lucru și nu după modul cum se mișca, ci după cum mergea calul.
Acel animal sur cu un păr ce îi acoperea tot gâtul și cu o față lunguiață pe care am văzut-o mult mai târziu, avea un pas mult prea lin. Parcă zbura. Acel lucru era aproape imposibil având în vedere că cel ce îl călărea avea peste o sută de kilograme fără a mai pune la calcul rucsacul pe care-l avea în spate.
M-am apropiat de groapă atât de mult pe cât acel om se îndepărta. Apoi, m-am uitat atent la ea, la cât de largă și adâncă era. Mi-am dat seama pe moment că nimic din ceea ce era nu avea legătură cu ceea ce gândeam. O groapă cubică, exact cubică. Era mult peste așteptările mele având în vedere că nu l-am văzut cu niciun instrument de măsură. La prima vedere mi-am zis că așa ceva nu are cum să existe. Nu era real așa că a doua zi am venit cu motivul clar de a o măsura. Și asta am făcut. Avea exact opt metri cubi. Cuprins de perfecțiunea creației acestui om am fost surprins de o ploaie care aproape m-a prins prizonier în pământul acela cleios. Am reușit să ies mai repede decât credeam plin de noroi și gata să fac o baie caldă. Din păcate ploaia asta de toamnă fusese atât de rece încât până acasă aproape că am înghețat.
Acasă mi-am umplut balia cu apă și am intrat de-odată în ea lăsând un lac în jurul meu. M-am îmbrăcat cu haine uscate și m-am culcat.
Fundul gropii era deja acoperit cu apă, iar până a doua zi acel cub perfect s-a stricat complet.
L-am refăcut.
În depărtare un om mă privea nedumerit. Îl vedeam clar însă nici urmă de cal. Sigur era omul de alaltăieri. L-am recunoscut după barba lui lungă și albă.
Cinci minute mai târziu un tropăit de cal mi-a atras atenția și m-a liniștit pe loc. Groapa avea acum douăzeci și șapte de metri cubi.

II

În dreapta mea am văzut-o pe ea. Singura femeie din grup. Ieri eram doar bărbați gata să escaladăm muntele plin de capcane. Din păcate nu am reușit din cauza vântului puternic ce s-a stârnit exact în momentul când eram gata de acțiune. Pregătirea noastră îndelungată nu a prea mai fost de folos în fața naturii. Aveam noi niște date despre vânt, dar din prognoză avea să se stârnească doar pe seară.
A fost ghinionul nostru și norocul ei. Stătea așa singurică în mulțime, pe semne că nu prea ne cunoștea.
Ieri ne-am dus la hotel mult mai devreme decât preconizasem, dar am știut să ne umplem timpul cu ultimele retușuri ale aventurii noastre și cu vizionarea unor filme deja cunoscute pe de rost și din care puteai învăța de fiecare dată câte ceva. După ce documentarea s-a terminat mi-am verificat încă odată ghiozdanul pentru a mă asigura că nu-mi lipsește nimic. Și așa a și fost. Eram complet pregătit și gata de o nouă ieșire în natură. Am verificat prognoză meteo înainte de culcare și se părea că vântul avea să înceteze.
Eram sigur acum că muntele va fi urcat imediat cu toate că în grupul nostru și-a făcut loc și o femeie. Părea pregătită și conștientă de ceea ce face. Am vrut să intru în vorbă cu ea, dar un coleg mi-a luat-o înainte.
Dimineață era destul de înnorat și mi-era teamă că nu am să văd întreaga splendoare a naturii, dar cel puțin nu bătea vântul ceea ce îmi dădea speranța că toată această escapadă se va termina cu bine în curând.
După voce am recunoscut-o. Era verișoara lui Marin, cel ce mi-a arătat pentru prima oară ce este alpinismul.

III

Mă duceam în pași rapizi spre spre locul acela luminat. Mersesem poate o jumătate de oră până a ajunge aici, alături de doi dintre prietenii mei cei mai buni.
Plecasem de la barul din sat pe la zece. Era deja întuneric afară, dar șoseaua părea mai luminată ca ziua. Parcă becurile de pe stâlpi erau mai puternice ca niciodată.
Deși eram destul de băuți ne-am pus pe fugă în dorința de a afla cine este mai treaz după cele patru beri de fiecare. Nu am terminat de alergat când, deodată, toată acea lumină stradală s-a dus din cauza unei pene de curent. Din acel moment drumul nostru a devenit o adevărată aventură.
Ajunși la lumina îndepărtată ne-am dat seama că era un tractor ce lumina curtea unei nunți. Din păcate muzica lipsea, dar asta nu ne-a făcut să ne dăm înapoi de la distracție, astfel că am intrat. Întunericul fu atât de apăsător încât distracția asta în surdină aproape fusese o binecuvântare.
Fiecare pas pe strada întunecată, mărginită de curțile oamenilor care mai mult ca sigur s-au pus în pat îmi dădea un aer de teamă.
Luna care era pe cer era atât de timidă încât rareori o vedeai din spatele norilor întunecați.
Un om ne-a sărit în față la un moment dat călare pe un cal mai negru ca smoala și care își conducea calul fără niciun ritm anume. La un moment dat ni s-a rupt filmul, dar lumina acea puternică de tractor m-a adus la realitate și nu mi-a mai dat voie să adorm până în zori, când în final a venit curentul.

IV

Cum reușisem să adorm nu voi ști niciodată. Cât timp sunt acasă am un program fix. Toată lumea știe când mă culc și când mă scol, dar odată cu fiecare ieșire și fiecare schimbare a patului totul mi se dă peste cap. Câteodată reușesc să mă mint, cum probabil am făcut și acum când m-am culcat cu o oră mai devreme.
Sigur că ceasul meu biologic s-a dat peste cap, având în vedere că m-am trezit cu alte două ore mai devreme. Soarele își făcuse deja apariția pe un deal în depărtare. Acesta este un alt obicei de-al meu – să-mi arunc ochii pe fereastră când mă trezesc. De fapt mă trezesc cu ochii la lumina acea caldă a dimineții. De data aceasta m-au fermecat enorm razele acelea puternice, astfel încât nu m-am mai desprins de geam până când un glas mă rechemă în pat.
O fată blondă pe care am recunoscut-o pe loc își făcea loc pe sub plapumă întinzând mâna direct în direcția razelor, de parcă le-ar chema și pe ele.
M-am rebăgat în pat poate și pentru că nu se făcuse ora mea de sculare, dar nu am mai reușit să adorm lângă căldura dată de prietena mea asemenea razelor soarelui.

V

Am ieșit afară din casă pe un cal alb plin de pete de sânge. Sângele îi curgea lent pe față și pe picioare din cauza loviturilor repetate ale bărbatului cu barbă. Groapa pe care am făcut-o acum câteva luni aproape că dispăruse din cauza ploilor și nemaigăsind pe nimeni care să i-o refacă a venit la mine, dar când m-a văzut în pat cu nepoata lui și-a pierdut calmul și m-a atacat. În clipa următoare a apărut calul său care cu o forță de neimaginat a spart ușa metalică a apartamentului rănindu-se pe ambele picioare din spate.
Aproape m-a omorât în bătaie, astfel că mi-a fost cel mai ușor să îmi imaginez că eu sunt cel care a ieșit câștigător, dar nu am putut să mă mai gândesc la femeia de lângă mine, ci la acel cal ce îmi acaparase subconștientul. Am alergat pe pământ asemenea păsărilor din cer. În fuga mea alertă am ajuns la o groapă imensă în care nuntașii își continuau nunta într-o beznă totală. Soarele nu mai avea raze pentru ei.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!