31 decembrie. O zi de iarnă, ultima a anului, după care începea un nou an. Pentru majoritatea oamenilor de pe Terra era o zi de sărbătoare, ca și precedentele, cât și cele câteva următoare, din noul an.
Și așa cum se obișnuia de vreo câțiva ani buni, devenind deja un fel de tradiție hibernală, din seara aceea și până dimineața următoare se sărbătorea Revelionul, adică un alt motiv de distracție prelungită.
De vreo câteva decenii însă, aceste două luni, decembrie și ianuarie nu mai erau așa de friguroase ca altădată; din anumite motive, mai mult sau mai puțin naturale, clima Terrei părea a suferi schimbări dramatice și încă nu spre bine.
Nici în acel an nu ninsese deloc până-n ultima zi și nici nu dădea semne că ar avea intenția să ningă în următoarele zile, primele ale noului an. Evident, nu era deloc foarte cald, dar nici prea frig pentru acea perioadă a anului.
Oamenii însă nu luau seama la aceste amănunte meteoro-logice minore, din punctul lor de vedere deloc alarmante, fiind mult prea preocupați de pregătirile pentru marea sărbătoare, ultima a vechiului an și prima a noului an. Era plăcut să închei astfel un an, cu o petrecere de proporții și să începi un altul în același mod.
Tot pentru aceste pregătiri sau poate chiar și-n alte scopuri se aflau pe străzile orașului Craiova în dimineața acelei zile mai mulți oameni. Treceau grăbiți, pentru a încheia ultimele cumpărături ale anului și pentru a termina la timp pregătirile pentru marele eveniment.
Normal, toți trecătorii nu se gândeau la nimic altceva decât la modul în care-și vor petrece această seară, plănuit sau nu detaliat cu mult timp înainte.
Exceptând deci aceste amănunte, acea zi, 31 decembrie, părea ca oricare alta, poate cu mici diferențe totuși. Nu putea fi însă o zi ca oricare alta; avea ceva special, ceva deosebit și nu era vorba doar de marea sărbătoare dintre ani.
În acea dimineață, trecătorii aflați mai mult sau mai puțin întâmplător pe străzi, pentru a face sau nu ultimele cumpărături ale anului, sau în diverse alte scopuri, avură parte de un „spectacol” inedit.
Soarele, deși fără a avea putere prea mare de încălzire, strălucise mai tot timpul pe cer. La un moment dat însă, lumina sa fu acoperită parțial, dar nu fiindcă soarele ar fi „intrat” îndărătul norilor, din care să înceapă să fulguie mult așteptata zăpadă, ci fiindcă se „ascunsese”, fără voia lui, după un alt disc. Nu dură mult până ce acestuia i se alătură un altul, fiind apoi urmat de altele, până ce întregul cer se umpluse de o multitudine de asemenea discuri ciudate.
Nedumeriți, oamenii se opriseră-n loc, îndreptându-și privirile în sus. Și nu doar trecătorii de pe străzi procedară astfel, ci chiar și cei rămași acasă; aceștia ieșiră curioși la geamuri sau pe balcoanele apartamentelor lor, parcă simțind că se petrecea ceva neobișnuit, deosebit, ciudat.
După câteva minute de tăcere adâncă, începură să comenteze, surprinși încă de strania apariție; unii spuneau că ar fi vorba despre vreun fel de avioane militare ultrasecrete, străine sau nu; alții, mai pesimiști, că ar fi doar o farsă nereușită; alții, mai credincioși din fire, își făceau de zor semnul crucii, susținând că urma apocalipsa, adică sfârșitul lumii; cei mai mulți și mai practici ziceau însă că ar fi vorba despre farfurii zburătoare, O.Z.N.-uri, cu sau fără extratereștrii la bord, care veneau fie cu intenții ostile, fie ca prieteni.
Era ciudat să-i auzi pe toți discutând, contradictoriu sau nu, expunându-și diversele opinii și nici nu prea reușeai să înțelegi mare lucru.
Bineînțeles, nu puteau lipsi reprezentanții mass-media; sosiră degrabă, care mai de care, „înarmați” cu uneltele specifice muncii lor: microfoane, reportofoane, aparate foto sau de filmat, etc. Încercau să-și exercite meseria, transmițând în direct la diverse posturi TV sau radio, dar era cam dificil în acele condiții, pentru că, observând straniile apariții, străzile se cam aglomeraseră, umplându-se rapid de oameni, mai mult sau mai puțin temători, toți fiind însă „împinși” de curiozitate afară, pe străzi, să vadă despre ce ar putea fi vorba.
Inevitabil, apărură și polițiști, agenți de circulație, jandarmi, gardieni și alți reprezentanți ai legii, încercând să mențină ordinea și să evite furturile din buzunare, destul de frecvent întâlnite în astfel de cazuri, când se produceau aglomerări.
Însă toți cei strânși acolo priveau necontenit în sus, să vadă ce se întâmpla, să înțeleagă de ce se strânseseră acele discuri pe cer și ce intenționau de fapt. Aveau cumva intenții ofensive, doreau să atace și să cucerească Terra? Sau din ce altă cauză veniseră în număr atât de mare?
Aveau să se lămurească în curând, pentru că, dintr-o dată, pe neașteptate, toți cei prezenți auziră un mesaj, care părea a proveni chiar de la cei ce se aflau în interiorul acelor discuri, mesajul, amplificat, fiind transmis pe înțelesul oamenilor, deci în limba specifică celor aflați jos:

„Dragi pământeni,

Sperăm să nu vă înspăimânte prezența noastră; nu ne aflăm aici în scopuri ofensive, deci să nu vă închipuiți cumva că vă vom ataca. Nu avem asemenea intenții.
Vă felicităm pentru intrarea în noul an și sperăm să nu vi se pară prea stranie apariția noastră bruscă. Considerăm că meritați atenția noastră, tocmai de aceea ne-am dezvăluit acum prezența; poate și pentru că am constatat că ați atins un anumit grad de civilizație, care să merite totuși atenția noastră.
Trebuie să înțelegeți că n-am apărut chiar așa, brusc, de nicăieri; de fapt, noi eram mereu pe aici, prin apropiere. V-am supravegheat și v-am urmărit de mult evoluția și trebuie să precizăm că ne-ați atras încă de la început atenția asupra voastră, dovedindu-ne că sunteți o specie inteligentă, capabilă să se dezvolte într-un ritm destul de rapid și să se adapteze mereu la noile condiții de trai, din ce în ce mai avansate, mai complexe.
Nu ne-am amestecat direct în evoluția și acțiunile voastre, dar trebuie să recunoaștem că-n unele cazuri, ba chiar destul de des, am intervenit totuși în favoarea voastră, protejându-vă, uneori de voi înșivă, pentru a nu vă face singuri rău, alteori de alți atacatori spațiali, care, dacă n-am fi intervenit noi în apărarea voastră, v-ar fi colonizat de mult timp planeta, transformând-o într-o altă bază de-a lor, pentru că trebuie să recunoaștem că Terra este o planetă frumoasă și bogată în resurse, care poate trezi oricui interesul.
Să nu vă gândiți că dacă ne-am dezvăluit prezența, vă vom abandona. Nu! Vă vom apăra în continuare, ori de câte ori va fi necesar, pentru că meritați acest lucru. Meritați să vi se ofere șansa de a vă face remarcați, de a fi mereu în prim-plan, în centrul atenției.
Vom încerca să legăm o prietenie strânsă cu voi, să stabilim o relație bazată pe încredere și înțelegere între speciile noastre și s-o păstră astfel mult timp de acum încolo, iar dacă vom reuși acest lucru, va fi spre binele ambelor părți.
Încă o dată, felicitări pentru realizările obținute practic în scurt timp, deși s-ar putea afirma că mai aveți puțin de lucru până a deveni o specie cu adevărat civilizată, dar în viitorul apropiat vom putea colabora și vom pune la punct micile detalii, care sperăm să vă fie de folos. Suntem convinși că totuși, chiar și noi vom avea multe lucruri bune de învățat de la voi. Să vă așteptați deci și la alte vizite din partea noastră, destul de dese, în perioada imediat următoare și sperăm că în curând veți putea veni și voi sau reprezentanți ai voștri în vizită pe planeta noastră.
Vom reveni în curând!”

De cum se încheie acest inedit mesaj, pe care toate posturile TV locale reușiseră să-l transmită integral în direct, toate discurile dispărură brusc de pe cer, soarele reluându-și locul, deși razele sale n-aveau putere de încălzire.
Întorcându-se acasă, trecătorii care asistaseră la acest eveniment bizar, avură ocazia să afle de la posturile TV că nu doar în orașul Craiova din România se petrecuse o astfel de „întâlnire de gradul III”, ci, practic, în toate orașele mai mici sau mai mari, nu doar din țară, ci și de peste hotare.
Extratereștrii contactaseră deci întreaga civilizație umană în acest mod, asigurând-o de sprijinul lor, iar pentru câteva clipe, întreg cerul Terrei fusese acoperit de... „farfurii zburătoare” extraterestre.
Iată cum ultima zi a acelui an se transformase într-una deosebită pentru civilizația umană iar revelionul avea din acel moment și o altă semnificație: întâiul contact oficial cu o altă civilizație, deci, deocamdată, un motiv în plus de a sărbători, pentru întreaga omenire.