poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3707 .



Interviu cu dl Corneliu Zeana, presedintele Miscarii Europene
presa [ ]
istoric UE, integrare

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marius Marian Solea ]

2005-04-04  |     | 



Interviu cu domnul Corneliu Zeana, președintele secțiunii române a Mișcării Europene


- Ce reprezintă organizația pe care o conduceți, ce importanță are ea și ce importanță i se în România?
- Mișcarea Europeană este o organizație apolitică, în sensul că nu promovează politica unui partid anume, obiectivul ei este unificarea europeană, în manieră federală. Uniunea Europeană de astăzi nu este decât o etapă, una ireversibilă, pe această cale a constituirii unei Europe puternice. După Primul Război Mondial, Europa, în ansamblul ei, devenise o putere marginală. Al Doilea Război Mondial a accentuat această tendință de pierdere de forță și prestigiu. Nu guvernele au făcut și fac unificarea europeană, nici popoarele, într-un elan de tip revoluționar. Inițiatorul și, în același timp, strategul Uniunii Europene este Mișcarea Europeană. Ea a grupat, de-a lungul timpului, oameni cu o viziune puternică, adevărați vizionari, dublați de o remarcabilă voință și energie, care au avut șansa ca, imediat după terminarea primei conflagrații mondiale, să ocupe funcțiile cheie, aceast fapt permițându-le demararea procesului despre care am vorbit mai înainte.
- Vă referiți la inițiatori propriu-ziși ai acestei viziuni, consacrați în timpurile revoluționare și de mare efervescență ideologică de la jumătatea secolului al XIX-lea sau la cei ulteriori, care au pus în practică apirațiile lor, în proiecte cu desfășurare exactă în timp și în spațiu, în acele prime documente ale unei Uniuni Europene incipiente?
- Întradevăr, cu referire la începutul secolului al XIX-lea, putem să-l menționăm pe Giuseppe Mazzini, de la noi, pe Aurel Popovici, dar foarte mulți dintre cei implicați în evenimentele revoluționare de la 1848, din întreaga Europă, pot să fie amintiți aici.
Pe de altă parte, la 9 mai 1948, s-a ținut, la Haga, Congresul Constitutiv al Mișcării Europene, prezidat de către Wiston Churchill. Aici s-au constituit comitetele naționale ale Mișcării Europene, cuprinzând inclusiv statele căzute sub ocupație sovietică. Comitetul român a avut, ca figuri mai proeminente, pe George Ciorănescu, președinte, Grigore Gafencu, Gabriel Bădărău și alții. Cei care au realizat primele nuclee unificatoare ale Europei, începînd cu notoria Comunitate europeană a oțelului și cărbunelui, au fost Jean Monnet, Robert Scumann, Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi, Altiero Spinelli, cuprinzând, în principal, țări ca Franța, Germania, Italia, Benelux.
- Acestea își protejeau interesele față de America? Și acum există o astfel de reprezentare a rolului Uniunii Europene, evident, dintre multe altele.
- La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Europa era complet distrusă. Nu mă refer numai la capacitățile de producție, dar și orașe întregi, în special în Germania. Interesele europenilor trebuiau protejate atunci nu față de americani, ci față de pericolul renașterii statelor naționale de dinainte de război, ceea ce ar fi însemnat, în germene, primejdia unui nou război european fratricid. Erau multe tensiuni, multe polițe de plătit…
Mișcarea Europeană dorește renașterea națiunilor în cadrul unei uniuni puternice, a cărei deviză este acea unitate în diversitate. Un aspect esențial este astfel spiritualizarea granițelor, care nu mai pot fi recunoscute fizic. Nu sunt grăniceri, nu sunt puncte de vamă, nici un fel de delimitări vizibile. Unificarea a început treptat, Mișcarea Europeană a elaborat planuri și termene de implementare.
- Încă de atunci, din 1948, Europa Unită, ca proiecție, cuprindea și statele estice, rămase după Cortina de fier… Acest lucru se știe mai puțin.
- Bineînțeles că Europa a fost gândită încă de la început ca unitară, țările din blocul comunist fiind reprezentate, în majoritatea lor, de către comitete naționale în exil, care erau nuclee ale unor guverne în exil. Inclusiv în acest mod era menținută vigilența Europei vestice asupra țărilor înstrăinate. George Ciorănescu se și adresa deseori românilor cu ajutorul postului Europa Liberă. Printre cele mai active comitete în exil, au fost comitetele celor trei state baltice, unde ocupația sovietică a fost extrem de dură, de violentă la adresa identității naționale, desnaționalizantă. Acestor comitete le revine un foarte important rol în integrarea Lituaniei, Letoniei și Estoniei în familia europeană și, inițial, grăbitei scindări de Moscova, imediat ce s-a putut acest lucru.
- Ca exemplu, cu totul întâmplător, se știa și despre România că va fi parte componentă a Europei unite. Cu toate acestea, parcursul integrării este foarte anevoios, întârziat…
- Așa merg lucrurile, în general, la noi. Dar, în ceea ce privește acest aspect, sunt importante forțe interne care nu-și doresc aderarea, care o întârzie cât se poate de mult, interesate, financiar, în primul rând, în a-și păstra pârghiile și sursele de venit pe care și le-au creat cu ajutorul puterii politice, confundându-se, într-o bună măsură cu aceasta. În spatele declarațiilor, este, în bună măsură, dorința amânării.
Românii au avut o contribuție importantă și în cristalizarea strategiei unificatoare.
- Dacă s-a urmărit acest proiect extrem de amplu, în tot acest timp, din 1948 încoace, putem considera prăbușirea comunismului ca fiind un factor favorizant al Uniunii Europene, în sensul că acest sistem social a căzut, s-a dezintegrat, și pentru ca Uniunea Europeană să existe în geografia dorită, să aibă toate acele state parte de o altă integrare?
- Nu neapărat în mod special, evident că o legătură există, dar comunismul a căzut, în primul rând, și datorită viciilor interne ale sistemului. Alte cauze, presiuni exterioare, economice, în principal, politice, militare, U. R. S. S. pierzând războiul spațial, acea „cursă a înarmărilor„. Epuizați, au cedat, trebuind, pentru a supraviețui, să facă schimbări.
- Câtă atenție i se dă, în România, acestui organism, Mișcarea Europeană?
- România este singura fostă țară comunistă în care Mișcarea Europeană nu este sprijinită de către oficialități, ea fiind nevoită să lucreze în manieră independentă, păgubitor pentru interesele românilor. De pildă, în Ungaria, Josef Antall, premier dar și președinte al secțiunii ungare a Mișcării Europene, a sprijinit activitatea acesteia cu fonduri importante, organizând încă din 1991 un Congres al Mișcării Europene internaționale, găzduit, generos, în Palatul Parlamentului Ungariei. Pe durata desfășurării sale, legislativul țării vecine și-a suspendat activitatea. Alt exemplu: în Macedonia, Mișcarea Europeană are, deasemenea, un important sprijin din partea autorităților statului. În urmă cu doi ani, am fost invitat de către colegii din această țară la o dezbatere de profil. Ministerul Afacerilor Externe al Macedoniei a suportat toate costurile reuniunii. Alte țării, de pildă Bulgaria și Croația, își trimit ca ambasadori la Bruxelles pe înșiși președinții Mișcării Europene de acolo. România nu-și plătește nici măcar cotizația anuală în valoare de 2000 Euro. Această situație este scandaloasă și ridicolă în același timp, necunoscută, însă, populației. În schimb, se cunosc prea bine parte din sumele cu care se operează la nivelul corupției din România. Datoriile cumulate, prin neplata acestei mici taxe, protocolare, în primul rând, au provocat excluderea noastră din dreptul de vot în marile probleme de strategie europeană, iar strategiile de dezvoltare a Uniunii Europene nu sunt făcute de către guvernele țărilor care o compun!… Ca exemplu, inițiativa de a avea o monedă comună nu aparține vreunui stat național care să fi dorit să renunțe la moneda sa tradițională și emblematică. Nici acum Danemarca nu a renunțat la coroana daneză. Cu mai mică sau mai mare dificultate, guvernele naționale au pus în practică strategiile elaborate de către Mișcarea Europeană. Ultimul act, născut oarecum cu forcepsul, a fost Constituția Europeană.
Mișcarea Europeană din România promovează ideea unui Parchet European care să intervină în marile afaceri de corupție, inclusiv în țările candidate, de vreme ce acestea tind să devină parte a Europei Unite. Marea corupție nu poate fi eradicată doar de către organismele naționale, iar în România este cu atât mai greu, cred că înțelegem și de ce…
- Menționați câțiva dintre omologii dumneavoastră din țările europene.
- După cum știi, fiind, in trecut, președinte al filialei Iași a acestui organism, personalități ale Mișcării Europene actuale pot fi amintite: Valery Giscard d’Estaign, fost președinte al Mișcării Europene internaționale, acum fiind președinte al Convenției Laeken, unde s-a elaborat Constituția Europeană. Actualul președinte este Jose Maria Gil Robles, fost președinte al Parlamentului European. Din Germania, președintele federalistilor europeni este Jo Leinen, unul dintre vârfurile Partidului Social Democrat, aflat la guvernare. Dintre figurile mai cunoscute la noi, amintim pe Katerine la Lumiere, iar, în Germania, pe Rita Sussmut, fostă președintă a Bundesratului.
- Ce dificultăți aveți cu această organizație în România?
- Toate consiliile federale ale Mișcării Europene au sedii în clădirile Parlamentelor țărilor gazdă sau în Parlamentul European, cazul Belgiei, fiind sub patronajul direct al ministerului integrării din acea țară. La noi, datorită faptului că Mișcarea Europeană a rămas în afara cumetriilor politice, nimeni nu vrea să audă de ea. Ne este interzisă relaționarea utilă cu puterea statului, contactele care ni se permit cu reprezentanții guvernului sunt absolut formale, indiferent care ar fi acesta. Sau o altă problemă: în cadrul Mișcării Europene, funcționează de peste o jumătate de secol Asociația Europeană a Cadrelor Didactice, care se bucură de o considerație aparte în Parlamentul European, fiind și condusă de către un comitet central care își are sediul la Bruxelles. Este pentru prima dată când, la ultimile alegeri, în acest comitet, a intrat și un reprezentant al Europei de răsărit, România având privilegiul să fie cea dintâi țară est-europeană care are un reprezentant în acest comitet. În ciuda acestui fapt de mare importanță, începând cu ministrul Andrei Marga, trecând prin mandatul doamnei Ecaterina Andronescu și terminând cu actualul ministru, Athanasiu, Ministerul Educației și Cercetării s- a refuzat orice colaborare și chiar relații profesionale cu reprezentantul acestei organizații în România.
- Vă doresc să îndreptați aceste neajunsuri și, implicit, să vi se recunoască îndreptarea lor, măcar ca gest reparatoriu târziu, în specific național, al tuturor eforturilor dumneavoastră de a contribui la poziționarea României, în sfârșit, pe un traseu corect! Dar, în altă ordine de idei, aveți cunoștință despre un proiect pe care îl au aromânii, pentru ca anul 2005 să fie declarat an european al aromânilor?
- Da. Evident că da. În 2005 se împlinesc 100 de ani de la recunoașterea aromânilor ca entitate națională, printr-un edict al Imperiului Otoman. Aromânii sunt un singur popor, locuitor al Peninsulei Balcanice, și care trăiește în interiorul granițelor a mai multor state, reprezentând, simbolic, drama populației traco-daco-getice. Ei nu au reușit să-și constituie un stat propriu după ce Dunărea a devenit o graniță, nici după prăbușirea Imperiului Otoman și constituirea statelor naționale care și-au disputat teritoriile și chiar populațiile acestei zone extrem de efervescente.
- De ce credeți că n-au reușit, preferând, uneori, să migreze? Ce scuze le puteți aduce? Energie aveau, mulți s-au implicat în istoria statelor pe teritoriul cărora se găseau, dar niciodată ca grup, doar la nivel de individualitate.
- În principal, datorită forței naționaliste excesive, exprimate de către țări ca Grecia, Bulgaria, Serbia, Albania. Acestea i-au considerat tot timpul pe aromâni un pericol la adresa statalității lor, au mers până acolo în a-i nega ca identitate, iar, unde s-a putut, i-au exterminat în diverse forme, până la suprimări fizice. Vechimea și originea lor au fost și sunt considerate un inamic…
- Un pericol la adresa legitimității acelor state? Vechimea, originea și existența lor ar trebui să însemne ceva și pentru restul românilor, cei rămași la nord de Dunăre, un înțeles.
- O altă cauză a neimancipării aromânilor a fost slăbiciunea, inconsistența delegației guvernamentale de la București la Conferința de Pace de la Londra, în 1922, dar și întinderea aromânilor pe un spațiu atât de vast, deși se poate considera cu argumente precise și cu bun simț că sunt populația cea mai veche în majoritatea acelor zone.
- O populație rămasă din marea masă geto-dacică, în curs mai mult sau mai puțin de romanizare?
- Da. Limba aromână este o limbă romanică, cu un important fond lexical, autentic latin…
- Personal, nouă ni se pare, dacă îmi este permisă, lingvistic, această prudență, că este chiar stadiul intermediar de la limba protoromână la limba română actuală, nu știu cât de romanizată…
- O altă cauză decisivă, a neînfăptuirii unui stat aromân, a fost distrugerea de către un pașă turc, Ali Pașa, fără avizul Sultanului de la Constantinopol, a metropolei Moscopole. Acest mare oraș, al aromânilor, ar fi putut să focalizeze, să legitimeze, după cum ai preferat tu, mai înainte, acest cuvânt, posibilitatea unei administrații și a unei capitale.
- Pe de altă parte, aromânii au fost nevoiți să migreze, în principal spre România și spre Occident.
- La Viena și în tot spațiul european, Australia și S. U. A.
- Se va reuși această inițiativă privind anul 2005?
- Important este să încercăm, proporțional cu forțele de care dispunem. În organul nostru de presă, Cugetarea europeană, în ultimul număr, prezentăm această problemă și acest proiect, pe spații ample.
- Aveți alte proiecte cu specific românesc sau care să vină în sprijinul reparării unor ratări istorice ale românilor?
- Noi milităm pe toate căile, inclusiv în Parlamentul European, ca Republica Moldova să intre alături de România în Uniunea Europeană.
- Și nu este o piedică pentru asta continua conducere filorusă de la Chișinău, nemaivorbind de aceea a autoproclamatei Transnistrii, siniștrii oameni politici Smirnov, Maracuță…
- Am convingerea că nu peste mult timp populația acelui spațiu, de netăgăduit românesc, va suferi o mutație majoră de mentalitate, vor putea fi chiar ajutați. Tendința proeuropeană urmând să prevaleze.
- Întradevăr, chiar și în lipsa unei tendințe românești… Dacă ar fi corect pentru mecanismele logicii, v-aș întreba în ce limbă se va întâmpla schimbarea și cam câți zeci de ani va dura. În limba rusă, poate că basarabenii nici nu au acces la mentalitate... Este un joc inteligent al rușilor miza limbii vorbite în Republica Moldova. Ridicolul limbii moldovenești susține ridicolul acestei asocieri, dintre republică și denumirea de Moldova, de vreme ce situația oricum a fost creată prin forță, facilitată de incapacitatea românilor de a se păstra pe sine și de a-și păstra teritoriile.
- Cu privire la limbile vorbite, politica europeană este de a sprijini diversitatea, orice european trebuind să vorbească cel puțin trei limbi. Pe lângă limba maternă, trebuie cunoscută limba populației majoritare sau limba populației de vecinătate, precum și una de circulație internațională. Ca o curiozitate, Mișcarea Europeană și Asociația Europeană a Cadrelor Didactice sunt mult mai bine sprijinite de către oficialitățile de la Chișinău decât o fac cele din România. Nu știu încă dacă acest sprijin este natural sau aparține unor motive diferite de firesc…

Literatorul, septembrie 2004

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!