o bulă de aer - ocazie rară
m-a ridicat de la marginea drumului unde învinețită aproape prinsesem rădăcini
nu reușeam să respir
liniștiți-vă doamnă mi-a spus
în bătaia vântului ne vom îndrepta acum spre lună
s-a facut noapte
din păcate soarele nu mai e de ajuns
apoi mi-a zâmbit
dinții ei transparenți erau incredibil de rarefiați

mi-e foarte sete și călătoresc cu plăcere m-am grăbit să spun la rândul meu
am fost chiar și acolo unde alții nu se duc
unde cei în viață sunt mai rari decât morții
iar cum tramvaiul numit speranță nu mai circulă demult pe-aici
pur și simplu nu mai vreau să-l aștept
și nici să mai cred că fiecare nou pas pe pământ ar fi un început

fulgere scăpărau lacom pe cerul întunecat
începuse să ploua cu cadavre de fluturi și cu fluturi bolnavi

liniștiți-vă doamnă repetă bula de aer legănâdu-și trupul de umbră ușor
ne vom îndrepta acum în bătaia vântului spre lună
s-a facut noapte
din păcate soarele nu mai e de ajuns