Uneori am impresia ca voi trai vesnic,
Si-mi risipesc anii printre nopti nedormite;
Imi alung orice sentiment nobil
Si ma cufund intru-totul trairii actuale.

Uneori am impresia ca voi muri chiar maine
Si atunci imi fac testamentul bunurilor neavute
Impartind prietenilor dorintele mele ireale
Ca sa pot trai prin ei speranta desarta.

Uneori am impresia ca sunt o stea cazatoare
Si-mi arunc orice stralucire departe.
Si inot in bezna traiectoriei mele
pana la caderea totala in lumina.

Uneori am impresia ca zbor neintrerupt
Incat imi tai bratele chiar acum
Asteptand sa creasca in locul lor, aripi imense,
Sa ajung la soare si sa-l sting.

Uneori am impresia c-am mai trait odata
Si-mi vin in minte noi identitati,
Incat mi-e greu sa ma imbrac intr-un chip
care sa ma caracterizeze in totalitate.

Uneori am impresia ca voi trai vesnic!