poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-21 | | Râdeam de el... râdeam de el pentru ca venea la școală cu borcanul de supă. pentru că își aducea orez în cutiile alea ordinare de Linco gălbui și din ce în ce mai șubrede cu fiecare masă transportată! Râdeam de el împreună cu ceilalți. Băieții. Ba’ ce țăran ești! Nu vrei un sandvici? Atunci, prin a-3-a, îmi răspundea Nu... Ascunzându-se în cutia lui de Linco, Preferând boabele de orez În detrimentul nostru. Al celor cu sandviciuri. Orezul poate fi uneori o companie Foarte plăcută! Râdeam de el cu mâna pe buzunarul de la blugi Să nu se vadă pata, Cu cotul pe bancă Să nu se vadă cusătura Și cu sandviciul de mult mâncat... Să nu se simtă untura... Mirosea. Ce ai în sandvici? Mă râcâie și astăzi. Ați adus fondu’ clasei? Ciuciu, ai și luna trecută! l-am luat la pălmi într-o zi! Tu știi cum mă dor? Îți poți imagina cum îmi fierbe fața când mi-amintesc? Uite, și-acum! Aș mânca răcituri în cutii de pește în suc propriu Legate pe la margini cu rafie Să râdă lumea de mine. Să le ardă lor fața când își amintesc Că au râs de ei înșiși. Să se macine ei când își amintesc De unii singuri. Și nu în compania prietenilor Nu. Fără prieteni. Conștiința și bunul simț sunt prea slabe În compania prietenilor Cu ei râd! Și-acum! 20 martie 2007
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate