poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3037 .



Pelin albastru
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cronos ]

2006-08-27  |     | 



Sedea inuman cu privirile adanc infipte in pamantul dintre picioarele sale...
Smulgea mecanic cate un fir de iarba si-l farama intre degete.
Ridica tigara si tragea cu sete cate-un fum.
Cu dosul mainii stergea sudoarea de pe frunte apoi lacrimile.
Expira pe nari fumul greu...
Ridica fata... Nu mai vedea nimic in jur.
Privi in stanga...
Da... Avusese ceva spor... A reusit sa-si sape groapa mult mai bine decat putea visa vreodata.
Privi la piatra ce-i facea umbra.
Incepu sa-si citeasca de-acolo epitaful...
Da... Groapa sapata cu mainile goale,
Piatra adusa pe salele sale,
Epitaf gealuit de unghia mare.
Ochi-i sclipira o ultima data...
Privi cu speranta spre soare si... Si nimic...
Pentru ultima data privi catre zari si... Tot nimic...
Se-ntinse in groapa... Ii venea de minune...
Cu mult calm, din causele palmelor impreunate, strecura de pe margini pamant pe picioare.
Usor, usor... Pana la brau...
Picioarele incepeau a-i amorti deja... Nu-i mai pasa...
Se-ntinse din nou... Ofta din adancuri...
Cumpani pentr-un moment de-a inchide ochii ori ba...
Decise sa nu...
Infipse adanc mana-n mal... usor, usor, tot mai adanc...
Trase cu forta si-o parte din damb se surpa aducand dupa el de pe margini...
Tarna continua sa cada usor peste el...
Ochii il usturau dar nu mai avea nici puterea de-a clipi.
Privea ca un peste spre cer...
Tarana din ochi il obisnuia cu negrul ce avea sa urmeze,
Furnicile care alergau harnice printre genele lui il acomodau cu trecerea timpului asa cum avea sa o simta.
Soarele isi termina drumul in orizont aratandu-i sfarsitul,
Luna isi arata chipul abatut starnindu-i plansul, grabindu-i sfarsitul.
O viata, un timp, o groapa... un capat...
Asculta cum pamantul reavan cedeaza...
Asculta cum se taseaza...
Se simtea cum....
............................................................
Si ploaia i-a sters toate urmele...

27.08.2006

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!