Coboară anii



Coboară anii peste voi devreme,
nu stă în loc cnd voi trăiți
și sub povara lui iar geme,
secunda pașilor grăbiți
iar voi vă aruncați blesteme.

Lăsați-vă privirea înapoi
dacă puteți, în toamna coaptă,
de nu, cu strigăt de strigoi
vă spun : pământul vă așteaptă,
căci toți ne-ntoarcem în noroi.