Omul de zăpadă
poezie [ ]
(Poveste de Bobotează)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ioan-Mircea Popovici [Yannelis ]

2008-01-05  |     | 

Ninge în curtea copilăriei

cu cer și mister



Caut un aparat de fotografiat

să pot face fotografii în ea



Dau peste întâmplarea că

mi-am pierdut diacriticele și pitulicele



Ninge acum cu ger și poveste

De la ferestre, globurile de Crăciun

și reclamele produselor fără trecere

dau o petrecere



În gălăgia asta se petrece ceva

Undeva, într-o curte interioară

poposise o ceată de colindători




De fapt, adevărul este că veniseră

la mine, la atelier ,

niște oameni de zăpadă

să mă colinde

cum aveam prea cald ,

am coborât la ei



După ce m-au sorcovit

și toate celelalte

unul a rămas la intrare

și-a zis că el vrea să urce

am încercat să-l lămuresc

dar el o ținea

că vrea să-l vadă pe toboșar



Pe măsură ce urcam scara

omul de zăpadă semăna

tot mai mult cu mine

până când

în fața tabloului cu toboșar și cocor

toboșarul a bătut toba

cum o bătea

când Alexis făcea triplu salt mortal



Vezi și tu cu cine seamănă

omul de zăpadă din atelier...

și ce de bile albe făcuse

chiar în mijlocul bulevardului Tomis



Îmi intinde apoi o farfurioară cu 5 caise

Societatea Caisse, îți spune ceva?



Bate vântul în fereastra înghețată

promoroaca-i acoperită de zăpezi grele

în curtea interioară copiii mei

fac om de zăpadă



vânt aspru de uscat hainele

ude-n apele grele ale Styxului

în puterile fixului



O bilă se rostogolește pe scară

.

.

.

.

.

  |