poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7388 .



Ca niște frunze negre
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [George_Lesnea ]

2005-09-30  |     |  Înscris în bibliotecă de Bejliu Anne-Marie




Ca niște frunze negre spulberate ,
Trec ciorile cernând singuritătate.
Cu prapurul ei vânăt vine seara,
Noiembrie măcelărește țara.
Duc în țăpoaie clăi de umbră, boii,
Se rup de țarini așchiile ploii.

Stau morile cu aripile ude,
Ca prin perete râul se aude.
O cucuvaie, rece și departe,
Din hârca turlei strigă după moarte.
Purtat încet pe năsălii de ceață,
De noi coșciugul frigului s' agață.

Curg depe streșini râme de cenușă,
Pustiul suge clanța dela ușă.
Gângănii ude se strivesc de geamuri,
Se zdrenșuiește ziua între ramuri.
Ciupită de vărsat e orice baltă,
In zări amurgul șchiopătând tresaltă.

S'a rătăcit ceasornicul de vreme,
Arătătorul visului se teme
Și ploaia zădărită de risipe,
Din palmă-și scapă boabele de clipe.
Pe sforile ei veștede, amară,
Putreziunea'n suflete coboară.

Cu moliile gândul se îngână,
Ni-s degetele strune de șărână.
Ulcior deșert se simte fiecare
Și-l umple vântul cu întunecare.
Inveninarea buzelor e soră,
Cu sângele ce picură din oră.

Păianjenii urâtului se'ndeasă,
Pe frunțile tristeșilor din casă.
Cuvintele-s beșici ce'dată crapă,
Vărsând vedenii tulburi pe pleoapă.
Nu-i nicăieri nimic. Se'neacă drumul.
Căscându-și gura ne înghite fumul.

Ne răzămăm de crengi, de cuiburi goale,
De gârbovele amintiri domoale.
Pe lângă câinii vagabonzi, cu chinul,
Umblăm prin gloduri căutând destinul.
In ochii lor vedem ce'n noi se'ntâmplă,
Lătratul sec ne sfredelește'n tâmplă.

Ne pare că pornim spre amorțire,
Că morții au fugit din cimitire
Și s'au ascuns în noi. Cu mâini albastre,
Iși încălzesc la inle nstre,
Veciile ucise de uitare,
De asta e tăcerea-așa de mare.





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!