Multe, multe se ascund
sub soare, în clară zi...
Multe gânduri își mai caută
jumătatea, suspinând...
Multe sentimente stau topite
în mâlul ghioceilor...
Multe, muulte s-au albit
cât vezi cu ochii,
cât simți urletul lupilor
în ceafă și desagă...
Cât luna se va ridica pe cer
să-ți lumineze negura,
muuulte inimi te vor că(u)ta
mai departe de zare...
Te vor aștepta să apari,
dintre nori, și neguri,
cu zâmbetul pe chip...
Cu amintirea haitei demult dispărute
&
peștii zbătându-se în desagă,
iar pieptul tău zvâcnind
de libertate,
veșnic, ieșit din cortină,
la finalul spectacolului
vieții de haimana...

Multe gânduri te vor hăitui
cât vei că(u)ta în larg:
lacul, apa curgătoare,
satele, sălbăticia,
umbrele, și lumina
pașilor omenești
de dinainte-ți.
Fi-vei un fel de vânător
al propriilor erori
căutând ieșirea din scenă...