am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine și nu știa dacă să merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!"
mi-a spus
fără să știe dacă am sau nu
pneumonie.

am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulență mică
apărută undeva-n plămânul stâng
sau poate de la inimă.

la chioșcul de ziare din capătul aleii,
unde se vând țigări și la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
că obosesc din cale-afară

am stat puțin și am privit în jur
spunându-i vânzătoarei pe un ton scăzut:

"o țigară, vă rog, să fie cea mai aromată!"
căci cine știe, poate n-am să mai fumez vreodată,
răpus de pneumonie.

un tânăr cardiac, cum sunt și eu de-a dreptul,
mi-a spus că trebuie să îngrijim de noi,
să observăm ce trebuie în oameni,
în stele,
și în flori,

dacă avem

sau nu

pneumonie