De-aș putea iubi și eu
lumea altfel colorată
s-ar deschide ca o floare
peste largi câmpii de dor,
inima mi-ar fierbe toată
peste aripi de zăpadă
și-ar călători alene
printre ierburi vii, perene,
focul dragostei din mine
crud, răpindu-l din suspine
peste clipe va tresare,
trist pustiu apoi s-ar frânge
printr-un zâmbet cald de sânge
și-ar petrece peste vreme...
Dar sunt gol pe mai departe
rece stâncă doarme-n mine,
urma ei atât de-adâncă
saltă-n ud pământ din luncă
focul visului mi-l stinge
pe când cerul verii ninge.
Ce-mi croiești trecut, din umbră?
De-aș putea iubi și eu...
Plouă. Nu e niciun curcubeu.