în răsărituri magice mereu am renăscut
cu o dragoste pură am atins universul
credința de argint a fost ca un scut
luptând cu tristețea să-i găsesc reversul

am împletit și noaptea muzica și versul
să-mi încânt prietenii cu talentul meu
am fost determinată să evit regresul
pavând cu vise mari drumul spre apogeu

am fugit de moarte pe alei de cântec
măcinând iluzii la moara cu noroc
cu suita de reforme suferința o spintec
călită de furtuni de ploi și de foc

speranței sfâșiată i-am cusut un petec
albastru aprins... cu imaginația mă joc