cerul spre sud săgetat de cocori
are mireasmă de profeție
ca vinul ce se zidește în vie
și gustul de măr din rai uneori

miroase-a frunze strivite-n copite
pe linia iubirii din palme
respiră huma din țările calde
ca spiritul calp din chipuri cioplite

pe crengi din alte vârste dau muguri
cu mătăsoase veșminte de pluș
ca banul de ou din albuș
ori lintița ce se roagă pe lacuri

vântul de seară Ova nu moare
se-ncurcă doar în spini prin răzoare