M-a prins ruperea de nori, păsări cu pliscuri ascuțite ciugulesc în derâdere ritmul inimii, stropi mari, reci macină nisipul din clepsidră, viitura bate în tâmplă ca în malul surpat, torente de gânduri îmi barează calea. Am rătăcit cărarea spre casă, de jur-împrejur văd lacrima din ochiul copilului rămas fără calul de lemn. În genunchi mama înconjoară biserica.
Deodată ploaia s-a oprit.