nu găsesc începutul și aici în mijlocul drumului
nu știu unde e înainte, unde...
în acest amalgam în care
iubesc până la destrămare, mai apoi
strivesc muguri, tot ce e poetic

nu mă tem de moarte,
nici de alte blesteme
îmi plac văgăunile albastre,
dincolo de suprafețele mult prea netede
ale amatorilor de echilibru,
generoșii iertători

eu... eu nu știu prea adesea a ierta
eu... am trecut de neted
sunt o pasăre subterană zgrunțuroasă
pe acolo pătrunde cel mai bine lumina
și ploaia se desăvârșește estetic

astăzi ai soarele mov
răsucit în rana din mine

rătăcesc... rătăcesc...
vântul spulberă printre garduri suflete
mă cauți după copac și
copacul e în mine
și prin cer mă tot cauți...

am aici
o potecă îngustă
un salcâm întreg înflorit și
salcâmul poate fi în noi
să ne așezăm:
să treacă furtuna