Eu te-am găsit c-o aură tristă
prințesă fără pretendenți, plecați din urbe,
ochii mei s-au pierdut cu firea
într-o privire ademenitoare, răcoroasă ca seara,
plină de proaspete arome suave.
Măreția și frumosul se plimba pe alei
cu trandafirii învăluiți de culori aprinse,
stropi prin aer din fântâni țâșnitoare
îi dau singurătății un imbold la visare.
Nu-ți voi spune nimic necunoscut
în limba cuvintelor care se rup din poeme
și curg ca firele de nisip în clepsidră.
Te îndemn să-ți asculți
glasul inimii rămas pradă tăcerii,
rămâi o lumină care alungă umbra seacă
și o trece peste apa pietrelor albe
cu neobosită mișcare.
Prin anotimpuri trăgându-se unul pe altul
peste amiezele sufletului îmbogățit,
tu surâzi c-un surâs trist
ca o toamnă întârziată-n trup
cu fructele neculese
și ele cad.