V

Aici se schimbă visul din nou. Iubita lui
Se măritase-acum cu altul dar bărbatul
N-o prea iubea. Departe, -n ținutul ei natal,
La mii de leghe, -acolo și-avea acum sălașul,
Trăind înconjurată de prunci, băieți și fete
La fel de minunate ca ea. Dar ia priviți!
A poposit durerea pe chipul ei si norii
Lăuntricului zbucium, iar pleoapele-i se zbat
Împovărate parcă, de lacrime neplânse.
Ce deznădejdi o-ncearcă? Dorințele ei, toate,
S-au împlinit, iar omul care-o iubea atât
N-o tulbură, șoptindu-i cuvinte vinovate,
Nu-i răscolește gândul curat, căci e plecat.
Ce deznădejdi o-ncearcă? De el îndrăgostită
N-a fost și nu-i dăduse nicicând vre un prilej
Să creadă că vreodată va fi iubit. Nu el,
Fantasmă din trecutul îndepărtat, venea,
În inima-i să-mplânte jungherul suferinței.