Trupul i se-ncinge și aruncă flăcări din ochi
care ucid din fașă orice porniri nehotărâte
și-i atrag pe cei cu febră-n mușchi,
sângele fierbinte dă pe dinafară.

Are nervii întinși, arcuri pentru lovit ținta
chiar mai departe până-n ferestrele inimii
pe unde intră iubirea înlăuntru și rămâne acolo,

coapsele flămânde-și așteaptă izbânda.

Întârzie să vină,
zace în călduri și chingi o rețin,
îndrăzneala-i pregătită de ospățul umbros.

Cu sufletul se leagă de dorințe,
prinde sub piele un aer de candoare
și dispare ca o taină pe poarta sărutului,

de nimeni nu mai poate visa cu gânduri la verdele crud.