poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 631 .



lipseau cuvinte...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dafinul ]

2015-05-07  |     | 



eram de față când ce vă spun s-a întâmplat
pot să mă jur ca cinstit martor ori
tot la fel de bine ca simplu-împricinat

“în această mare sală
la granița între cuvânt și necuvânt
în fața majestății tale Judecată de Apoi
eu Poetul mă declar vinovat
am fost trimis din neființa mea
în lumea cuvintelor să le fiu soldat devotat
să le vorbesc... să le apăr... să le înmulțesc
și să le port cum voi putea în ranița mea
rostul mi-era să le fiu apollo să le luminez
ca până și orbul să le vadă
nefericitul m-am îndrăgostit însă de ele
și am comis astfel cumplită crimă
o clipă mi-am uitat menirea și le-am iubit
m-am împerecheat cu ele doar m-am jucat cu unele
la modul păcătos le-am luat la rând pe rând
cum am vrut eu ca un amant flămând
le-am zăpăcit și le-am înșelat pe unele cu altele
din această iubire mare am sperat
să mă nemuresc într-o capodoperă
nu știu de ce dar nu am reușit
decât acest biet avorton... de operetă
adunătură de gânduri rătăcite-ntre cuvinte”

la auzul celor spuse se stârni mare rumoare
de o parte și de alta a sălii față în față
Genul proxim și Diferența specifică se încruntară
aprozi Metafora și Logica izbiră cu bastoanele
de săreau scântei de rimă că rămase versul alb
jurații își accelerară ritmul martorii înmărmuriră
de undeva de la un capăt al mesei Bocetul
și de la celălalt Blestemul își pierdură măsura
Imnul și cu Elegia scrâșneau printre dinți comparații
Pastelul o părăsi așa subit pe Odă
Cântecul și Descântecul începură să-și scuipe epitete
Sonetul cu Satira și Rondelul cu Elegia
șovăitori se retraseră discret într-un colț
Gazelul și cu Doina aproape că nu își mai vorbiră
Descântecul cu Meditația începură să se jignească
îmbrăcați în robe noi Liricul Epicul și Dramaticul
cei trei judecători imperturbabili răsfoiesc însă
marțial de imparțial voluminosul dosar
îngrozit de gravitatea spuselor sale
Inculpatul se prăbuși în genunchi
gardiene șefe Sintaxa și Ortografia
abia abia-l mai țin de subsuori
căci Îngerului nu i s-a dat voie să intre
din oficiu apărător i-a fost admis doar Ursitoarea

trei lovituri de gong făcură liniște în sală
îmbrăcat în frac de gală în jilțu-i somptuos
maiestuos și plin de sine tronează însuși Logosul
Haosul șade un pic mai de-o parte se simte cam vizat
și urmărește încordat din penumbră tot ce se-întâmplă
critic și acuzator Echilibrul după ce se foi
ca orice instanță plin de importanță începu rechizitoriul
“ești vinovat… da, da… te-ai depravat..
la fel ca dionysos te-ai lăsat sedus
te-ai îmbătat... de sensul lor ascuns
din gardian ajuns-ai menestrel
prea ai vrut să le cercetezi taina
deși știai că-i lucrul cel mai interzis
tu trebuia numai să le constați
și să le faci apelul păstrându-le Ordinea
nu aveai voie decât să le rostești
le-ai pus însă să-ți cânte... și să-ți joace
te-ai prins apoi în hora lor deși nu le știai jocul
și în loc să-ți potrivești pașii
ca și arghezi le-ai potrivit pe ele după tine
pe muzica lor tu trebuia doar să adormi
și ele-n visul tău să te danseze ca pe eminescu
aceasta era Poezia așa... le-ai violat Semantica
ai dus-o în Haos forțând-o să păcătuiască
și a născut acești bastarzi... de operetă
să spun ce e nici n-am cuvinte
numai Balanța mai poate stabili gravitatea faptei tale”

la un semn aprozii o aduseră în sală
iar orfeu grefierul de sedință fu pus
să consemneze cu lyra lui păcatul
pe un taler al balanței fu așezat Poetul care
abia se mai ținea pe picioare sub greutatea faptei sale
pe celălalt maiestuos de furios urcă însuși Logosul
un infinit morman de litere - cuvinte nenăscute
asistența privea cu încordare dar... stupoare
talerul Poetului începu să se ridice
până aproape sus sus... lipseau cuvinte
cel al Logosului coborî până aproape jos
Judecata rămase de-a dreptul consternată
nimeni nu mai pricepea nimic
și-n această totală derută el Poetul
începu să se scuze să se justifice cumva
și pe talerul său înfloreau cuvinte neștiute
care se adunau se tot adunau... bine cuvântate
și începură să danseze în hora gândului său
minune talerul Poetului începu să coboare
și de ce Poetul grăia talerul tot cobora
fără a putea zice ceva Logosul doar intui înciudat
„ nu mai e nimic de făcut s-a trezit Estetica…
și numai ea poate să dea sentința
mai bine-am suspenda ședința.”

surprins de ce se-ntâmplă Poetul rostește... rostește
și cuvintele se rostuiesc în horirea gândului său
iar talerul coboară... coboară semn că el păcătuia
fiecare cuvânt al său era un nou păcat... bine cuvântat
și se adună păcatele-cuvinte... se tot adună
iar talerul coboară.... coboară până ajunge pe Pământ
și astfel, din păcatul bine cuvântat al Poetului
timid se năștea limba română


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!