poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 878 .



piano concerto no1. op.11
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [anghel1957 ]

2014-08-23  |     | 




până unde se întinde albastrul?

până la linia transparentă pe care o văd
ca pe dâra trasă cu creta pe asfalt
dar ce este dincolo

oricât m-aș ridica eu pe vârfuri
oricât aș pune mâna streașină la ochi
nu pot vedea mai departe

albatrosul ce a zburat pe lângă mine în picaj
niciodată nu îmi va spune

mi se pare de-a dreptul ciudat
trecusem deja de geamandură
priveam în larg
vedeam un vapor în miniatură
atât de aproape

înotam ca nebunu'
aș fi vrut
să îl am pentru mine
/în gând/
întindeam mâna
și
cu toate acestea nu îl puteam atinge
precum o fata morgana
născută din ape

atât de simplu e să plutești
întind mâinile și mă las pradă umbrei
dintr-o dată
o altă ușă în fața alteia
în fața alteia
și tot așa
până la a nu știu a câta
și toate se deschid
câte una
nu am decât să privesc
halucinant în același timp
ce oribil
cum o mie de umbre
zburdă haihui în toate direcțiile

mai întâi cineva îmi dă bună ziua
fără să am timpul probabil
atunci
se ridică cortina
ca un evantai japonez

/cum mamă
eu de ce nu pot merge
de ce mă ții în brațe ca pe-o cochilie
măcar de-aș avea aripi să zbor
și
de ce
ghiozdanul și cărțile
stau răvășite pe asfalt/

atât de albastru este adâncul
uite casa aceea
este a peștilor
delfinii dorm mai în larg
probabil
să nu fie treziți prea devreme

aici parcă aș fi într-o pădure de scoici
algele verzi
ca o pătură străvezie
și melci de toate culorile
cântând laolaltă

pești zburători se întrec în turnir
meduze dansează sincron
pisicile de mare
stau de pază pe flancuri
guvizii aplaudă
în timp ce
un crab diplomat îmi face semne să tac

july tu ești?
lasă scrisorile
dă-le pace
dă-mi mâinile tale electrice
să ți le strâng
vino să ne ascundem pe după stânci
vezi
acolo ar putea fi casa delfinilor
în partea cealaltă
a scoicilor vrăjitoare
hai să vedem ce vor spune
mai bine
uite
patul ăsta de alge
să ne așezăm să bârfim
și să râdem

este posibil ca după a șaptea deschidere
să simt golul
ca un fulg
ca un nod în gât
ca o uvertură

nimic plauzibil doar nisipul uscat
de pe față

mai mult ca sigur am adormit
știu. când e ora prânzului
nu.
și cu toate acestea
acum
este seară
o seară abruptă cu stele

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!