poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 379 .



Am să te-aștept...
poezie [ ]
fals tratat de angelogie 3

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dafinul ]

2014-05-09  |     | 



puțini l-au înțeles pe einstein
paradoxal dar totul este relativ
pentru că în ecuația sa timpul e o constantă
un fel de șosea de centură fără început și sfârșit
cu niște gropi din loc în loc – goluri atemporale
și cu un singur sens
gradată ca un cadran de ceas
în ere milenii secole decenii ani
anotimpuri luni zile minute secunde
fiecare apărem într-un punct
marcat în buletin drept data de naștere
pe marginea acestei șosele numit răsărit
în spate e întunericul sau trecutul
în față e lumina sau viitorul
și începem să mergem încotro vedem cu ochii
lăsând după noi o urmă
o să vă spun mai târziu la ce e bună
ne cărăm în spate umbra căreia i se zice soartă
mai grea sau mai ușoară cum a vrut ursitoarea
ea e cea care ne ține legați de pământ
prin cele patru membre superioare și inferioare
însă savanții îi mai spun gravitație
cei cu povară mai grea obosesc mai repede
și după o vreme se opresc
să-și tragă răsuflarea într-un câmp electromagnetic
punctul respectiv se numește apus
fiindcă de acolo nu mai văd soarele
ceilalți cu soartă mai ușoară merg mai departe
numindu-i pe cei rămași morți
iar locului unde se odihnesc i se spune de veci
pentru că acolo și-au lăsat povara însă
ușurați și nemaivăzuți ei își continuă drumul
dar nu se mai cheamă oameni ci îngeri
fiindcă fără gravitație ar dispărea în neant
s-au unit doi câte doi suflete perechi

prin fața locului unde tu te-ai oprit
se tot perindă în continuare lume
ușuratică acum te îndrepți
de la apus spre răsărit ca înger
la aripa umbrei tale sufletul pereche
trăiești o altă viață ești fericită și m-ai uitat
doamne cât te-am mai jelit
erai așa de blândă și frumoasă...
nu din gelozie că nu-mi mai ești jumătate
ori că mi-e sufletul pustiit
ci numai așa de-al dracu
o să merg mai încetișor să te aștept
ca o umbră a celui care am fost odinioară
mulțumesc cerului energie încă mai am
îmi reduc un pic masa
(poate la aia de seară chiar renunț)
și teoria relativității îmi dă voie
pe tronsonul ăsta accidentat de la răsărit la apus
cu probabilitate infimă
unde dacă am un pic de noroc
dai într-o groapă și-mi cazi în brațe... nepoată

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!