Evoluția
asimptotă a idealurilor desăvârșite
secționând pânza așezată peste ochi
în punctul în care realitatea
promite îndeplinirea
enormităților și elucubrațiilor
pe când fericirea
se scurge din ochii realității
în tina vâscoasă
care a prins păianjenii
ce au țesut o pânză
ce s-a înfășurat
ca un cocon
în jurul oamenilor
cu amintirea volatizată

Involuția
piatră aruncată
înspre neputința
așezată în om ca un stigmat
se multiplică în lubric
făcând din verticala existenței
o traiectorie în zig-zag.

Fiecare lucru
ocupă un spațiu
circumscris simetriilor
eșecurile sunt rebuturi
eliminate de natura umană
care sapă o groapă
în care sunt îngropate
dezarmoniile și disonanțele

Omul își creează prin destin
propriul spațiu
prin care se mișcă
sincopat și stereotip
cu rutina regulă insipidă
își intersectează spațiul existențial
cu spațiile altor oameni
iar rezultatul prefigurează prietenii

Zefirul proiectează autostrăzi
prin aer
prin care se plimbă
mai repede sau mai încet
în funcție de capricii
bate toba pe limbul frunzelor
iar țipătul frunzelor atrage păsările

Între asimetrie și dezechilibru
se întrezărește eufonia
pe care o pun să-mi conducă existența.