poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1776 .



Acasă la Brâncuși...
poezie [ ]
lui Constantin Brâncuși 1990

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Almalo ]

2013-02-24  |     | 




Din volumul "La masa cu Lupii..." 2001, Bucuresti.

Umbrele clopotelor bat peste orașele lumii,
turnurile se-mpletesc și jelesc
sub ploaia rugăciunilor.
Parisul se pierde în lumini de amurg.

Am venit să te caut, Constantine!

Să beau cu tine pentru întoarcerea noastră acasă,
să-ți povestesc de greul zbor românesc,
de bisericile măiastre căzute peste noi,
să mi-o prezinți pe domnișoara Pogany
și să te întorci acasă, Constantine!

Urmele tale îl poartă
Cerul românesc
zidurile s-au deschis,
porțile s-au surpat
și clopotele bat și bat, Constantine!

Auzi?
E Mitropolia –
te așteaptă.

Buzunarul mi-e plin de pământ românesc
cumpărat cu greu de la fugiți.

Iarba e udă și mi-e frig,
de ce nu-mi vii?
Louvre e închis,
Pasărea Măiastră
mi-a pierdut urma.

Pământul e vechi,
îl port de-o vreme cu mine,
s-a fărâmițat,
dar buzunarul îl ține
împreună pentru tine.

Unde ești, Constantine?

Parisul nu te mai vrea,
te-a uitat Notre Dame,
hai acasă cu mine...
E târziu pentru noi, Constantine!

„Noroc” îți șoptesc, iar ei gândesc
că cerșesc
și-mi răstoarnă buzunarele pline
pline de singurătate.
E frig, aici departe de Cetate...

Surd s-a prăbușit lângă mine
un porumbel orb
sau a fost doar un semn de la tine?

Drumu a fost lung,
păsările sunt din piatră,
iar ei ne-au vândut
numai scrum și fum.

Acum la marginea nopții,
îți dau pământul Credinței
și al ființei izbăvite în
Cimitirul Bisericilor.

Au plecat, Constantine!

Au plecat ca valurile,
s-au prăvălit între răsărit și apus,
ia-i de unde nu-s!

Am venit să te caut, Constantine,
Cu un pumn de scrum,
să pornim la drum
pe sub Poarta Durerii spre Masa Tăcerii.

Auzi?
E Mitropolia...
Ne cheamă,
în miezul acestei Nopți Infinite...

Le-am promis
că te aduc cu mine.
Noapte bună Paris, rămâi cu bine.
Hai, Constantine!
Noroc și bine ai venit
pe marginea Mormântului Infinit...

(Publicat prima oară în „Contemporanul”, 5.11.1993-5/146)


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!