stropi de infinit născuți în cer din ploaie
se-arunca pe pământ
și trupul lor sfărmat pe-un colț de foaie
se schimbă în cuvânt

doamne cât sânge curge și îmi îmbibă foaia
iubito câtă dramă
un parental fior trăiesc mi-l spală ploaia
și foaia este mamă

cuvintele se-așează și cimitirul foii
se umple se tot umple
și crucile se spală în lacrimile ploii
ce simple lucruri simple

stropi de infinit căzuți din cer din ploaie
o pură nebunie
și trupul lor sfărmat pe colțul meu de foaie
o nouă poezie