o bună bucată de timp va mai îmbrânci lumile de bestii

prin colțurile care nu pot fi rotunjite cu una cu două

cu capul pe masă va simți anii usturători pe care-i mai are de trăit

și-ntr-o zi de mai...poate chiar spre seară

îi va spune fetei de la bar să stea puțin...să-i atingă încheietura mâinii

din disperare ziua se va aburi cu amprentele lor...

corzile vor da femeii în fiecare secundă

mai multe declarații decât punctele infinite care stau normal într-un cerc

apoi se va așeaza timid în genunchi

o va întreba dacă acceptă să fie noul sortiment de doamnă

va scoate și-un inel va încropi un poem credibil cu rimă

ea va plânge pentru că așa trebuie de față cu toată lumea

neștiind cum să-și mai frământe mâinile

în sfârșit împăcat

va trage de cele două toarte ale pieptului

să vadă dacă celelalte femei i-au dat binecuvântarea


în urma lui
amurgul e o industrie grea de astupat golurile din oameni