poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2850 .



celebrul poem despre ploaie publicat undeva în new york
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pseudonim degradat ]

2011-05-03  |     | 



Pașii mă duceau singuri spre locul unde făcusem
focul și unde băusem colosal cu o zi înainte
Nu vroiam să revăd locul faptei
de parcă exact acolo scormonisem un cuțit în burta cuiva
de fapt mergeam să-mi caut telefonul mobil
Speram să-l găsesc neatins și pus cu acuratețe pe un șervețel
un telefon mobil care mă așteaptă numai și numai pe mine
iar dacă ar fi venit altcineva în locul meu să-l ia
el n-ar fi fost acolo decât doar pentru mine
Așa se împotmoleau gândurile în mintea tulbure
de fapt așa se și întâmplase Telefonul a stat cuminte
și avea răbdare cu duiumul să-l recuperez
puteam să vin după el și peste o săptămână
sau cu o zi înainte de să mor Tot acolo avea să fie

Îl țineam în mînă și îmi imaginam prin ce grozăvii
a trecut această bucată de plastic timp de o întreagă
noapte și mai mult de jumătate de zi
I-am promis să nu-l mai uit nicăieri niciodată

drumul înapoi spre casă era mult mult mai plăcut
Pașii mi s-au calmat și deja eu eram acela care-i mișcam
și din când în când le vorbeam și lor
Bucății de plastic și pașilor le vorbeam

la un colț al drumului am fost martorul unei despărțiri urîte
băiatul s-a întors și aprinzându-și o țigară s-a pierdut în mulțime
cît de mult m-a durut acest lucru deoarece tocmai intenționam
să-i cer o țigară iar el ca un soldat adevărat S-a îndreptat spre moarte

ce-a urmat în continuare e simplu de intuit
Fata s-a rezemat de umbrela înfiptă cu durere în asfalt
și neclintită ca un zid lăsa lacrimile să curgă singure
din ochii ei mari și perfect rotunzi
Prin intermediul unei științe cerești sau cu ajutorul
unei cunoașteri a cărei sursă nu o știu
fata era la curent deja că picăturile de ploaie care începură
să cadă de sus nu sunt altceva decât restul lacrimilor ei amărui
care îi vin în ajutor
și eu am readus telefonul acasă deși credeam că
nu îl voi mai găsi credeam cu alte cuvinte că
am mai băut un telefon

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!